Drumuri de munte mă petrec cu Calistrat Hogaș,
Drumeț de fel, îs un alt de Panait Istrati.
Cuza de neam m-a adunat, cu chip de ostaș
Și pieptu-am coastele, ce-s pianul de-un Lipatti.
Am vocea răsunând povești de Sadoveanu,
Copil de noapte bună... amintiri de-un Creangă.
Eminovici am stea, Luceafăr mi-e aleanu’
Și cu Coșbuc mă-ntâlnesc o seară-n deal, tristul să-mi șteargă.
Mă ispitește spiritismul de-un castel Hașdeu
Și mă încânt s-ascult radiofonic Irimescu,
Recent pierdut... și Ionesco e-un de-al meu, deși-i evreu
Și nu-s absurd că merg pe lângă boi, cu Grigorescu.
Ah, cât de mulți mă simt, un infinit Brâncuși
Cu care-am lăcaș Poarta de-un Sărut... Am zbor cu Coandă,
Planând cu Vlaicu spre Bănești printre cei duși
Și peste tot și toate am Regele Mihai... Ioane, tu, Smarandă!
Visez, cu toți alături, să-mi fac țara o cinste; o Germanie, o Americă, o Olandă...!
Am nai, din turle de biserici cu Zamfir
Înfiorat până la plâns, sunt struna lui Enescu,
La fel vibrând, așa fragil cum un plăpând de fir
De suflet, un rapsod pe-o glie, coaja de român… Pedestru……..
Dar încă-mi caut printre noi, de-ai mei, un far de viitor… Sclipirea de-un maestru.
28.02.2013