Unora le place Cioran

[DIANA]

"Am eu oare mutra cuiva care trebuie sa faca ceva e lumea asta?" - Iata ce-mi vine sa le raspund indiscretilor care se intereseaza de activitatile mele.

Nu ne dorim moartea decat in suferintele nedefinite; fugim de ea la cea mai mica suferinta clara.

E liber cel care a descoperit zadarnicia tuturor punctelor de vedere si eliberat cel care a tras din asta consecintele.

Cata vreme omul depindea cu totul de Dumnezeu progresa lent, atat de lent incat nici macar nu isi dadea seama de asta. De cand nu mai traieste in umbra nimanui, se grabeste si asta-l intristeaza, si ar da orice ca sa regaseasca vechea cadenta.

Nu ma inteleg pe deplin cu cineva decat atunci cand e la pamant si cand n-are nici dorinta, nici puterea de a reveni la iluziile sale obisnuite.

Constiinta e mai mult decat un ghimpe. Ea e pumnalul din carne.

E mai usor sa avansezi cu viciile decat cu vrtutile. Viciile, conciliante prin natura lor, se ajuta reciproc, sunt pline de indulgenta unele fata de altele, in vreme ce virtutile, invidioase, se infrunta si se anuleaza, dezvaluindu-si in toate incompatibilitatea si intoleranta.

 Despre neajunsul de a te fi nascut                 1973

[minerva]

"Unii oameni isi mai pun problema daca viata are sau n-are sens. In realitate, totul se reduce la a sti daca e suportabila sau nu. Problemele inceteaza si incep hotararile."

"Iubesc poetii, fiindca nu ajung si nu vor sa ajunga la nimic.Poezia lor nu duce nicaieri. Atata inutilitate in armonie! Este un mare blestem a-i intelege. Inveti prin ei sa nu mai ai ce pierde."

1937- Lacrimi si sfinti

[DIANA]

"Toate aceste popoare erau mari pentru ca aveau mari prejudecati. Nu le mai au. Mai sunt ele natiuni? Cel mult multimi dezagregate."

"Atata timp cat o natiune isi pastreaza onstiinta propriei superioritati, e cruda si respectata' - indata ce o pierde, se imblanzeste, si nu mai conteaza."

"Hitler e, fara nici o indoiala, personajul cel mai sinistru din istorie. Si cel mai patetic. A izbutit sa infaptuiasca exact contrariul a ceea ce dorea, si-a distrus idealul punct cu punct. Pentru asta e un monstru aparte, cu alte cuvinte de doua ori monstru caci pana si patetismul lui e monstruos."

 Despre neajunsul de a te fi nascut             1973

[minerva]

"Romanii n-au disparut de pe fata pamantului in urma invaziilor barbare si nici din cauza virusului crestin, ci un virus mult mai complicat, launtric si fatal, i-a ruinat in sambure: plictiseala. Ei au inceput sa aiba timp, pe care nu l-au mai putut umple cu nimic"

"Oare de ce ne aducem aminte atat de rar de cinicii greci? Sa nu fi observat nimeni ca ei au stiut tot si ca au tras toate consecintele acelor indiscretii supreme?[...] Luciditatea omului modern se afirma in clipa in care un singur individ se gandeste instinctiv la cinici[...] Ultimul sceptic, ca si ultimul cinic de la sfarsitul acestei lumi, stia mai multe decat un filozof mare din aura modernitatii.
Cinicii au fost maestri in irevocabil. Pare mai practic a-i uita. Caci lipsa lor de sfiala in fata cunoasterii iti trezeste imaginea unor setosi de boli incurabile"
1937- Lacrimi si sfinti

[david]

mie unul, nu imi  place cioran, nu este omul in care sa pot crede. Dincolo de cinismul sau, spre finalul vieti a recunoscut  ca  credea prea putin in ceea ce scria si ca scria mai mult pentru a se refula, de altfel nu-l interesa prea mult sa descopere daca viata aceasta e mai mult decat ceea ce credea si acest lucru se vede foarte bine in convorbirile cu Noica.Chiar daca luciditatea lui este fara cusur si in fata carei nu ai prea multe argumente, in final, nu poti sa vezi decat niste constatari si nimic mai mult, nu iti ofera nici o solutie, ba mai mult, cu atat imi este mai teama pentru cei care s-au aliat atat de mult cu gandirea lui incat au ajuns sa se sinucida si acest lucru este foarte grav, oare chiar nu era constient ca exista acest risc sau a fost un oportunist care s-a folosit de conditiile in care era si este societatea ?

[cv]

  mi-a placut pledoaria ta desi... mie-mi place Cioran. Ma grabesc chiar sa pun primul plus in dreptul popularitatii.
Ceea ce nu vreau sa treaca fara sa subliniez este ca un ganditor nu ofera solutii ci subliniaza subtilitatile lumii in care traim, neajunsurile sau superficialitatea acesteia. Fiecare din noi scrie pentru a... refula. Am prea multa iubire (ura, sau neputinta...) si sufletul nu o poate retine... atunci ma exteriorizez scriind. Cand nu suntem prea plini de ceva scrisul nu are valoare...
Promit sa aprofundez acest subiect. Momentan ma bucur ca te-am citit

[DIANA]

Nu pot sa nu fiu de acord cu voi! Am simtit si eu o doza mare de "rau" in scrierile lui Cioran. Am incercat sa le postez aici pe cele mai putin ofensive.
Am vazut si eu oameni care il iau pe Cioran ca model de viata. E trista imaginea! Cu toate astea nu ii putem nega caliitatile de "ganditor", dar putem, eventual, sa le luam ca alternativa si ca element de cultura. Nu-i asa?

[cv]

Model de viata? Pretentios spus. Poate doar sa privesti lumea prin prisma gandirii lui... dar si asa ai o mica problema. Fiecare om intr-o zi vede viata intr-un fel: azi e soare, admir un fluture... sau mai stiu eu... imi place culoarea ierbii. Peste o zi lumea e usor schimbata: vecina de la trei a gatit peste congelat, mi-am patat camasa, m-a trezit brusc o musca...
Categoric gandirea unui om nu-i model de viata dar modul in care ea reflecta o realitate momentana poate sa-ti imbogateasca orizontul unei zile. Si mie-mi pare ca Cioran realizeaza acest lucru

[DIANA]

Poate am exagerat prin expresia "model de viata" din filozofia lui Cioran, insa, la un moment dat, cand admiri pe cineva foarte mult, ajungi sa te compari si sa incerci sa fii ca si el. Ori, din scrierile lui Cioran nu prea se vede ca avea o viata ca noi toti, cu momente de veselie, cu griji, cu suferinta si cu iubire, toate alternand intr-un mod firesc pentru conditia noastra de oameni! Si imi dau seama ca trebuia sa spun, de fapt, ca unii oameni iau filozofia lui Cioran ca model de viata, nu pe Cioran ca persoana, dar tot nu s-ar modifica mare lucru! E doar o parere si imi asum riscul sa fie subiectiva!

[viulian]

Am citit la un moment dat cu atentie o scriere de Cioran, numit "Caiet de Amintiri" ? nu mai tin minte..

Cu toate ca am aflat ce cautam, totusi nu mi-a lasat un gust placut lectura. Voiam sa vad ce e cu ideea asta de sinucidere, auzeam de la toata lumea ca indeamna la sinucidere, si voiam sa cunosc de ce...

Mi-a fost foarte clar ca omul e ofticat la maxim ca nu traieste la etern! Si pentru ca viata oricum il va omora, el cocheteaza cu ideea sa ia fraiele in maini si indeamna la sinucidere ca modalitate de a recapata controlul; a fi decizia lui si nu a astepta neputincios sa fie injosit de viata.

Si de aceea toata ura lui, toata scarba pe care o descria, toata atractia fata de pamantul care inevitabil il va inghiti.. tot acel abis care urma sa-l primeasca.
Multa frica, multa revolta.. frica de moarte, lipsa controlului, panica, sentimente extreme  tensiune multa si agitatie.

Eu caut calmul si pacea

[surfer1026]

L-am citit si eu, bineinteles la varsta lecturilor "la moda" sau "recomandate". Nu pot emite pareri exhaustive insa imi amintesc un citat care m-a impresionat:
"Suferinta te poate face orice numai mediocru nu"

[DIANA]

Am stat de vorba cu iubitul meu despre Cioran. In primul rand, el spune ca Cioran nu a punctat istoria. Nu a facut nici cel putin epoca, asa cum nu a facut nici Eliade, nici Eugen Ionescu, nici cel putin Iorga, pentru ca nu am auzit vorbindu-se de o epoca numita de vreunul din acestia. El are o anumita rezerva in ceea ce il priveste pe Maiorescu. Adica el imi vorbeste despre persoane de origine romana, care ar intruni iluminarea unei eternitati care puncteaza istoria.
Cioran era mai putin revoltat pe conditia lui de om, si mai mult pe faptul ca era roman. Si, cu toate astea, iubitul meu spune ca se intalneste adesea in nelinistile lui, care erau si ale lui Cioran. "Indrazneste" sa spuna ca Cioran se intalneste cu misticismul lui(a iubitului meu) in lirismul lui (Cioran).
Si mai imi spune ca nici Eminescu nu a punctat istoria, chiar daca il numeste "suma lirica de voievozi". Si mai spune ca Cioran nu a recomandat nimanui sa se sinucida. L-a obsedat ideea sinuciderii dar nu a recomandat-o nimanui...

[viulian]

La partea cu sinuciderea am o mica obiectie..

Hai sa presupunem ca aici am face un thread despre sinucidere, despre cat de captivanta este, s-o ridicam in slavi, sa o intoarcem pe toate partile..
Cum crezi ca ar reactiona ceva care este foarte deprimat ? N-ar fi discutia noastra acel ultim branci necesar, inaintea deciziei finale ?
E drept, poate Cioran nu a zis niciodata "hai mergi si fa-o", dar...

Iata un exemplu "Indreptar Patimas", editura Humanitas, pagina 38-39:

Din roadele mortii m-am infruptat mai des decat  din ale vietii.
...
Ele cresteau in mine... (roadele n.a.)
...
Cand vreau sa inmuguresc, in primavara mea descopar moartea.
...
Eu nu sunt nicaieri; prin ea sunt peste tot. Din mine se nutreste si ma nutresc din ea. Niciodata n-am vrut sa traiesc fara sa vreau sa mor. Mai inclestat in ce sunt: in viata sau in moarte?

E drept, acest magnetism al mortii este foarte intens e descris, pe masura holbarii hipnotice a lui Cioran in universul mortifer.. fara sa zica totusi - 'ok, azi o fac!'.

Personal nu m-a "afectat" Cioran, am dat de el la varsta cand eram matur, dar.. raman la parere ca Cioran a avut niste probleme personale legate de raportarea la moarte, si ca marea lui salvare a fost ca vorbeste lumii de ele (ca si de alte sentimente), eliberandu-se, sublimand toate pulsiunile agresive in text, si daca nu avea talentul, innebunea cu atatea intrebari interioare care il dadeau peste cap.

De curiozitate am cautat cartea si chiar gasii pasajul ("Indreptar Patimas", editura Humanitas, pagina 41) in care chiar recunoaste singur ca e ofticat ca nu traieste etern; de aceea toate probleme de ego, de imagine de sine, toata lipsa granitelor, pierderea asta in neant, negarea oricarei referinte religioase (caci nici religia nu ofera salvarea eterna, iar cele orientale l-au afectat ca ii cereau sa renunte la EGO care pentru el era o posesie foarte valorosa, tot amalgamul de idei si sentiemnte oferindu-i structura (haotica) fara de care ar fi fost pierdut).

Imi vin in minte vorbele acelui prieten, la poalele nu mai stiu caror Carpati. "Tu esti nefericit, fiindca viata nu-i eterna".

Deci eu nu cred ca asa ceva ar trebui sa existe pe piata disponibil usor. La fel e si cu revistele porno ? Le tii deoparte de copii, caci altfel le faci rau..
Daca o persoana are niste probleme interioare, si in loc sa mearga sa discute cu cineva da de Cioran si devine si el captivat de moarte, si alege sa faca pasul "intelegand" despre ce e vorba ? Nu e pacat ?

[AL`Xandra]

Stilul inconfundabil al lui Cioran da o greutate aparte cuvintelor, cititorul fiind pus la incercare pentru a identifica, a se implica, a intra de-a binelea in gandirea lui.
Am citit de curand "Amurgul gandurilor", cartea  cuprinde insemnarile unui om intr-o stare exploziva,un brusc dezechilibru, o nespusa voluptate de-a se afirma sau nimici, exprimarea pentru Cioran e totuna cu o riposta amanata sau cu o agresiune lasata pentru mai tarziu... chiar o spune intr-un citat:
 "scriu ca sa nu trec la fapte, scriu ca sa evit o criza"
Exprimarea inseamna usurare,revansa indirecta a celui ce nu poate mistui o umilinta si care se revolta in "vorbe" contra semenilor si contra lui insusi.
Incearca sa-l concureze pe Dumnezeu, ba chiar sa-l intreaca, doar prin puterea limbajului... acest lucru il vede ca o performanta.

Citat:
 "De oameni ma separa toti oamenii"

Noi sa nu-l separam... merita sa-l citim, sa-i analizam gandurile... fara sa ne pierdem mintea.

[AL`Xandra]

Pe la 15 ani am citit primul Cioran... auzisem ceva la televizor care ma infierbantase teribil (ceva angoasant si promitator), in plus, tati vazandu-ma atat de curioasa mi-a rostit un pasaj din "Amurgul", care iar mi-a placut, pentru ca n-am inteles mare lucru  ... "Viata si eu suntem doua lumi paralele care se intalnesc in moarte" (citez din memorie)...

Acum il citez pe profesorul meu de filozofie ... "am dat gata tot ce am putut gasi din Nietzsche, Shakespeare, Shelley, filozofie indiana, Schopenhauer, Baudelaire..."
Curioasa de mine, intreb:
-Domnule profesor, considerati ca faceti o munca utila? Pentru ca pana acum ne-ati vorbit de Newton...
-Va e mai la indemana sa fiti limitat?
(in acel moment numai echilibrata si atenta nu eram), ...suparata ca-l ataca pe Cioran prin grecii lui Nietzsche si, invers, pe Nietzsche prin asceza lui Schopenhauer, care-i dadea echilibru si simt practic ... (cum indraznea, domnul profesor ?)  ...eu citeam Cioran, Silogismele amaraciunii... pe ascuns fara sa-mi pese de ora de filozofie... uite asa, m-am ales cu un 4 
Cata nedreptate, nu?  ... din cauza lui Cioran.
Gata~! ... nu mai citesc Cioran (tot nu inteleg mare lucru... e atat de plicticos, obositor si prafuit, glumesc)  ___ de maine citesc Idiotul de Dostoievski... sa pot povesti mai apoi cu mikkal