Îmi plânge suflarea când moare lumina
Sedusă de ardoarea spuzită în scrum
Și steaua, ce cade scânteie pe drum,
Ce încinge trasee… îmi sleiește odihna.
În urmă, pe firul de rază răpusă,
Oniric strecoară străine vedenii
Ce bântuie carnea ce-mi tremură-n genii
Fugind printre gânduri… cât noaptea nu-i scursă.
Și atom explodează orizont în văpaie
Topind neguri-frici, să nu fie eterne
Și-n fulg sentimente. pe scalp curg, îmi cerne
Spălându-mi topit…inima-mi toată o odaie!
03.03.2013
Subiect: Trăind din crepuscul (Citit de 5553 ori)