Mă bat niște pedale în tălpi,
Să mi le iau, să le pun pe spinare,
Stând doar pe coate-n scrijelit... ce doare
Până se îngroașe scoarța cenușie în cruste dălbi.
Mă trag de firele de păr, electrostatic
Vâlvoi, ca și cum Einstein mi-ar vrea geniu
Și, nu voi reuși nicicând; n-am timpul un mileniu...
Mai mult decât să îndrug multe cuvinte-n rime, apatic.
Mă irosesc în fiecare dimineață întrebândă
De pot să mă împlinesc din planul vrut al celeilalte,
Trecută tot la rând, la fel dintr-alte stopuri, eșec, halte...
Provocat, dar nevrute, ființei ce-o întrețin cum pot, bolânde.
O alta printre, dintre voi, la fel, la fel, cursivele plăpânde!
07.03.2013
Subiect: Cursivitate plăpândă (Citit de 5358 ori)