Cerbul

[Ozana]

Am ațipit preț de câteva secunde, iar când am deschis ochii, el era întins lângă mine și ma privea asa cum nu îl mai văzusem vreodată sa ma privească. Am avut tendința sa fac o gluma sau sa îl împing în joaca, asa cum făceam adesea, însă respirația lui ușor sacadata mi-a dat de înțeles ca acela nu era unul dintre momentele noastre de joaca și de prietenie.
Am simțit brusc ca amețesc, desi eram încă întinsă în pat și un soi de panica m-a cuprins, în dorința de a-mi recăpăta luciditatea rapid, sa înțeleg ce Dumnezeu s-a întâmplat în câteva secunde în care am adormit.
Cu siguranță banuia ce furtună e în mintea mea în acele momente și mi-a mângâiat usor obrazul, făcându-mă sa înțeleg ca ceea ce simt e cât se poate real și ca prietenul meu cel mai bun nu mai e doar prietenul meu...
Amorțeala, palpitațiile și un imens nod în gat m-au făcut sa incremensc și sa nu mai am nicio reacție. S-a apropiat și mai mult de mine, iar privirea...ma privea ca și cum astepta momentul asta de o viata.
Mi-a cuprins talia și m-a tras spre el, lipindu-se de mine, iar în secunda următoare am avut senzația ca o sa leșin. Senzația ce mi-a cuprins fiecare celula era copleșitoare. M-a sărutat si am încetat sa mai repir. Eram copleșită și nu reușeam sa înțeleg cum naiba am putut petrece atât de mult timp cu omul acesta, fără sa îmi dau seama cât îl doresc?!
Intensitatea cu care ma săruta și ma atingea, dezvăluia o dorința demult ascunsa, alimentata în mod inconștient de naivitatea mea de a vedea în el doar prietenul amuzant.
 Voia sa ma dezbrace, sa ma aibă, sa ma pătrundă și sa ma urce pe pereți... Îl doream asa cum nu dorisem pana atunci pe cineva. Erau senzații pe care nu le mai trăisem și nu știam ce sa fac cu ele, asa ca m-am speriat și l-am respins. Poate ca s-ar fi simțit ofensat, dacă nu ar fi simțit și el ca ma arde efectiv nevoia de a-l simți pe mine și în mine.
S-a retras pentru o secunda, m-a privit și cu o brutalitate atât de plăcută, m-a lipit și mai tare de el, sarutandu-ma atât de apăsat, încât deja aveam senzația ca facem dragoste. Îl simțeam pe tot, iar asta ma înnebunea și ma făcea sa tremur de dorința. Mâinile lui erau peste tot... noi eram peste tot... pana când mi-am amintit ca are iubita și ca cel mai probabil avusese un episod similar cu ea cu o seara înainte. Sa te ia naiba, Răzvan! Sa te ia naiba de o mie de ori!

   - stai! Oprește-te! Oprește-te, te rog... Ana?!

Probabil ca i(ar fi fost mai comod sa ii dau o palma în momentele acelea, în loc sa rostesc numele iubitei.

   - ce e cu ea? Știi doar ca nu mai merge... Nici nu îmi amintesc de când nu am atins-o... Nu pot! Te vreau... Dintotdeauna te vreau.
   - se pare ca și eu te vreau, dar nu as...aaa...

Cu o mana mi-a desfăcut coapsele, iar cu cealaltă îmi atingea buzele, ducandu-ma din nou în zona de delir.

 - nu, nu pot... Nu asa... E prea mult, prea curând...
  - prea curând!? De doi ani aștept momentul asta. Sa te uiți la mine asa cum te uiți acum și sa te am atât de aproape... Nu ai idee cum a fost. Uneori simțeam ca înnebunesc de gelozie, gândindu-mă ca el te atinge și te săruta și are tot ce eu îmi doresc...

   - doi ani?! Adică treaba asta cu atracția nu e noua pentru tine? Best friends, bla bla bla... Nu?! Am fost singura în povestea asta cu prietenia?

   - ești cea mai buna prietena, dar asta nu exclude ca te vreau din clipa în care te-am văzut.

Din exterior, în mod obiectiv, toată povestea asta pare cliseica și pornista, insa în acea seara, în acea camera de la etajul 3, am trăit cele mai intense momente și cele mai reale senzații din viata mea. Acolo, în patul lui, am fost "noi" mai mult decât am fost în orice alta zi din cei 15 ani în care ne cunoaștem.

Citim adesea despre utopia sufletelor pereche și în dorința de a ne menține cu picioarele pe pământ, negam ideea ca suntem predestinati a fi jumătatea perfecta a unui întreg predefinit. Și totuși, rațiunea a stat pe tușă în acea seara, pentru ca mai mult ca niciodată ideea de a-mi fi găsit sufletul pereche pe care nu îl cautam, de altfel, prindea contur. Poate ca hormonii au și ei un cuvânt de spus și poate ca abstinenta a amplificat intensitatea momentului, dar în adâncul cel mai adânc al ființei mele am știut ca aceea va fi ziua în care am înțeles ca exista conexiunea totala și perfecta între doi oameni.

[Ozana]

Am plecat acasa cu mintea vraiste. Nu intelegeam cum e posibil ca, in decurs de cateva ore, cineva sa se joace cu mintea mea in felul ala. Imi tot reveneau in minte cuvintele ghicitoarei , la care mersesem din amuzament sa imi dea in cafea :
   -Cerbul iti este sortitul si mare grija sa ai , caci stai cu spatele la el. El sta cu fata la tine si te priveste cu drag, dar tu nu ii dai importanta…un baiat cu R este! Il vezi?!
 
….pe naiba!, il vedeam. Nu vedeam nimic atunci , dar parca in acea seara incepusem sa vad.

    -Tu esti cu fața la baiatul asta cu I, dar el nu te vede, mama…adica te vede, dar vede mai multe fete, nu doar pe tine…poarta vorbe cu o fata bruneta, la distanta…cam de mult timp le poarta…

Parca o credeam si nu o credeam... Ma uitam piezis la prietena care m-a dus la baba, gandindu-ma ca sigur i-a dat niste indicii inainte sa mergem, pentru a-mi potoli putin dispretul fata de ghicitul de orice natura, in care ea credea cu atat de multa tarie.
Pentru o secunda, atunci m-am gandit ca Cerbul la care se referea ar putea fi Razvan, dar am alungat repede acel gand, amintindu-mi ca eu nu cred asemenea bazaconii.

   -Stii ce mai vad eu la tine, fata mea?! Vad ca daca tu nu ai grija mare, o sa ai destinul mamei tale…
    -Adica…?
    -Mama ta a suferit mult ca sa te aiba …si nu esti singura, ci vad ca mai e unul mic langa tine, de pe aceeasi mama…a suferit mult sa va aiba. Tatal tau poarta vorbe si cu alta femeie de multi ani, iar mama ta stie…Mare grija sa ai!

Deja nu mai era deloc amuzant. De unde stia babeta niste lucruri atat de intime despre familia mea?! Nu povestisem cuiva vreodata despre faptul ca tatal meu avea o relatie in paralel cu alta femeie de 6 ani…Ma scosese cu totul din filmul meu cu sortiti si cerbi si ma bulversase total.

   - Sa ne intoarcem la baiatul asta cu I , la care te tot uiti tu… sa stii ca in trei puncte veti fi impreuna ( 3 zile, luni sau ani). O sa fie precum voiesti, dar nu iti va fi bine…

In acel moment imi era suficient sa stiu ca voi fi cu I ,chiar daca asta presupunea sa astept, sa nu imi fie bine si sa cred in ghicitori.
Facand rapid o retrospectiva a acelei conversatii ciudate cu baba, in drum spre casa, am realizat ca tot ce mi-a spus s-a adeverit si ca acesta era al treilea an de cand fusesem la ea, dar eu nu eram inca cu I, desi imi doream. E drept ca eram foarte aproape ca acest lucru sa se intample ,doar ca Razvan a decis sa intre cu bocancii in mintea mea.
Oare avea dreptate baba?! Oare Razvan e Cerbul meu , la care am stat cu spatele pana acum?! Dar daca e asa, nu are sens, caci cu I nu am ajuns la relatia in 3 puncte , asa cum zisese ea…

A doua zi, m-am trezit si mai vraiste decat am adormit. M-as asezat direct la laptop si am deschis fereastra lui R de chat . Voiam sa ii scriu , dar habar nu aveam ce. Disparuse euforia si ma luase panica. Incepusem sa imi fac scenarii despre cum el a vrut doar o distractie de o seara , ori sa imi dovedeasca doar ca ma poate avea. In maxim cinci minute de cand m-am trezit, eram deja suparata pe el din cauza scenariilor mele.