Amiaza e uneori roz

[minerva]

…am deschis ochii şi un nebunroz mi-a zâmbit

Văd albastru deschis şi alb şi… puţin verde (mi-a zis)
Putem arunca cu norişorul ăla pufos pe pata de verde
Nuuu (a strigat speriat), stricăm pata
Ba da… uite, se întinde câmp (am încercat să-l înduplec)
O închidem în albastru
Dacă suflăm peste alb... apar păpădi. Hai să alergăm pe câmpul ăsta şi să sărim prin iarba udă
Iarba udă e sfântă şi apoi… nu trebuie să ne pătăm cu verde
Vreau să ne învârtim puţin. Azi ne-am sfinţit fantezia şi… nu, nu ne pătăm

Plouă cu paşi pe acoperişul lumii
Eşti un copil verde iar paşii mei sunt albaştri
Dispar urmele
După ele apar muguri
Se face senin. Putem pluti
In doi suntem un zbor de roz

Iţi spun noapte bună şi-am să plec undeva…
Nu-mi face cu mâna
Poveştile nu sfârşesc niciodată
scrisa la doua maini... una Roz