Acum un an jumatate era un loc primitor numit Varful cu dor. Acelui loc i-am lasat un gand. Acesta e un simplu jurnal nostalgic.
Intr-o zi de inceput de mai hanul avea oaspeti unul si unul… In capul mesei surazatoare zeita luminii, Diana si mesagerul zeilor, Hermes. La dreapta legendarul rege al Frigiei, Midas si alaturi de acesta, cel vestit pentru mintea sa isteata, regele Odiseu. La stanga lui Hermes frumoasa printesa Leea iar locul liber avea sa-l ocupe la ora amiezii Pasha. Inteleptul Rover, care avea sa aduca armonie si vorba de duh in han si batranul Trubadur stateau alaturi.
Varful cu Dor era tinut de un hangiu si o hangita. Hangita mica dar vrednica si frumoasa, mesenii o numeau Mini iar hangiul, flacau intepat si ambitios, sortii l-au numit Carcotash.
In momentele de ragaz farmecul hanului era dat de un parfum de fata, frumoasa Dara si de copila romantica pe care toti o stiau de Naia sau… muscata-din-fereastra. Intre invitati era si o Marmarutza, stia toti trubadurii targului… Ma oprea uneori sa-mi sopteasca cat de frumos vers pot asculta si-n ce catun… Am intrebat-o: de ce Marmarutza?
-Exista un ansamblu in maramures care se numeste marmarutzele, fetite pana in 9 ani… inseamna buburuza sau gargarita… copiii sunt frumosi…
Dulcea Marmarutza… era si ea asa frumoasa...
Orice han are nevoie de paznici la locul cu pricina se afla Police. Acum poate va intrebati ce cauta acest personaj la han… Nici chiar Ghicy care statea in coltul mesei alaturi de Crazydanny n-ar putea a va spune. Sau poate Dan avea o parere dar... trebuia analizata psiho-social
Mai era lume buna la han, unii blestemata de memorie nu m-a ajutat a-i aminti aici…
Soarele era sus cand a inceput forfota si s-a incins vorba. Bucatele au fost alese cu grija de Mini si Carcotash, maestru la gatitul pestelui era Midas, de vanatul de iepure la cuptor asezonat cu vin rosu se ocupa Hermes, salatele intrau in grija lui Odiseu si fructele proaspete le aduceam Eu si Carcotashul. Si ca vorbeam de vin… mesteri si degustatori erau Pasha, zeul...
Neobositi hangii turnau vinul in pocale iar muscata si printesa ajutau la intinsul mesei.
Frumos era hanul, mancarea buna si indestulatoare, hangita facea placinte de-mi lasa si acum gura apa, vinul ales… veselie, un vers ici - colo, cantece si voie buna. Nu-mi aduc aminte de multe galcevi in cele timpuri au motive de suparare ca dupa cum am zis toate erau stinse de Rov cel cu inima curata si vorba inteleapta. Stia omul asta toate limbile pamantului si intelepciunea parca o stransese toata in biata-i inima muritoare.
Cat despre vorbe… Ma intreba Hermes: ”cu ce te-as putea servi?” Si cine sa ceara la han decat povesti sau vers? Mi-l amintesc zicand: drumurile mele nu au nimic spectaculos, am facut toata Europa, nu am sarit la americani, insa am ajuns pana la Yokohama. Daca te referi la aceasta vara… am ajuns in Franta, Austria, Germania, Ungaria, Belgia si… stop. Radeam… eu vazusem Franta si Belgia doar cu gandul. Incepea a-mi povesti de saloanele de la Versailles, de la maretia intrarii, la scari, tavanele pictate, sclupturile bogate. Ba-mi zicea si de Eurodisneyland cu minunile lui: vata de zahar, pomul lui Robinson, pestera bucanierilor, Nautilus. Ma plimbam cu gandul lui pe Sena, vedeam Notre Dame, treceam pe sub poduri luminate frumos si mangaiam din priviri sclupturile. Am gustat impreuna fructe de mare si peste… Frumoasa poveste, drag mi-a fost povestitorul.
Cu ulciorul in mana hangita canta :
Dintr-un capat de abis
Ma dau tie intru vis
Ma dau voua intru zambet
Mai stau mie-mi intru planset
Ma cern ploile in vant…
era indragostita pe atunci hangita, canta de dor, strecura cate un vers, o gluma… O ascultam vrajita si drept sa spun in acel ceas i-am si dat inima si zau daca nu avea chiar doua inimi in piept. Cu cate poezii m-a rasfatat… Ascultam vrajita versul ei cand am auzit:
Chiar imi place cand mi se spune printesa..., imi place sa merg pe strazi, pe aleile parcului sau la munte.. sa ajung pe creste...imi place cand ma bate vantul din toate partile... am impresia ca daca imi intand mainile mi-as putea lua zborul... senzatia ca esti deasupra… ca poti vedea pana in zare… imi place sa dansez… ar fi multe de spus la capitolul placut, si apoi cred ca lucrurile astea le doreste toata lumea. Stiam deja glasul printesei desi… rar se amesteca in vorba noastra.
Era printre povestitorii hanului unul care tare drag imi era si drag le era domnitelor, adesea le urca pe crestele muntilor sau le plimba prin lumea povestilor. In seara aceea am intrat in vorba si parca-l aud…
trubadur: am ramas singuri pe deal, florile s-au dus la culcare iar iarba s-a intins sa se odihneasca
omide-: si dealul e minunat si cerul si linistea… iar trubadurul vesel e iar in surdina parca deslusesc niste acorduri de chitara si chiot de juni din satul de la poale. trubadur: chiar ca sunt vesel
omide-: si-i intreci in cantare iar eu zambesc
trubadur: ce varsta are domnitza
omide-: imi spuneai ca esti de o varsta cu pamantul
trubadur: asa spun la toata lumea. Sa inteleg ca si domnitza la fel ?
omide-: nu, eu sunt nascuta cu florile... intr-o zi oarecare…
trubadur: va sa zica esti mai tanara decat mine
omide-: tanara? nu stiu. slova e amagitoare. Sunt trecatoare ca florile, pamantul traieste altfel decat ele…
trubadur: si pamantul e trecator ai vazut cum e cand se usuca si crapa
omide-: da. dar nu traieste o secunda, o zi, o saptamana
trubadur: ferice de cel ce traieste o secunda
omide-: daca am invata de la pamant cum sa traim secunda…
trubadur: si pentru o secund merita daca ai cum sa o traiesti
omide-: ia uite… cam asta gandeam si eu
trubadur: acelasi gand
Si daca am ajuns la vise nu trebuie sa uit muscata. Imi povestea noutatile zilei:
Stirile pe scurt: Dara lucreaza tot asa mult, Povestea e la fel cum il sti, am povestit mai mult cu Carcotashul si mi-a cazut tare drag copilul asta. Stirile externe: Mini se intoarca duminica noapte, banuiesc ca luni mai dupa-masa v-a semna condica. Nu spun o ora dar probabil pe la 3, daca e sa ma iau dupa bunul ei obicei. Mai multe amanunte de la trimisul nostru special la fata locului, minishor, in editia de luni. Ce mai urmeaza? Sport: aaaaa, hm, pai ... sa vezi ... a plouat atat de tare incat s-au amanat toate meciurile( mai putin bineinteles cele desfasurate in sala barfe dar la acelea am lipsit motivat). Incheiem cu starea vremii: astazi a fost o vreme cetoasa (a se citi abureala la servici), cu soare mai pe la amiaza, acum barometrele au urcat pana la nivelul: "du-te fata acasa si dormi ca ti-au ajuns ochii in guritza". Pe maine se anunta ploaie de dosare, razletz cateva glume colegiale, si e posibil ca dupa-masa sa se arate cateva petece razlete de chat. Cam asta ar fi. Am uitat cursul valutar anuntat pentru maine. Un zambet e cotat la 3 pupici, dar numai daca are stampila oficiala. Gata, inca un pupic de la mine si vreo cateva sute de la aia mica (hm, parca vad ca o sa te arunci pe ei si de al meu o sa uiti cu desavarsire).
Si daca tot am amintit de Dara al carei parfum de lacramioara… Ne recita in ziua aia un vis cu tinerete fara batranete:
-Hai să visăm împreună, tinere!
-Nu mai sunt tânăr…
Am îmbătrânit înainte de vreme.
-A, sufletul îţi face figuri…
-Nu, nu sufletul şi totuşi…
-Curaj, tinere bătrân, curaj!
-Ai dreptate, tânăro tânără,
Ai dreptate să îmi spui “tânăr bătrân”
După cum am şi eu numindu-te
“tânără tânără”.
-Nu ţi se pare
că ar trebui să înceteze criza ta de vise?
-Da, dar nu ştiu dacă am să pot să-mi revin…
-Taci, tinere, taci!
Soluţia e să începi din nou să visezi.
Ia-o de la capăt şi treci
Peste episodul dezastruos pentru tine.
Sufletul să urzească vise durabile,
Nu de vânt;
Un vânt te bate, te zdruncină,
Dar nu te smulge.
Si vântul trece ca…vântul.
Şi acum, vrei să visăm împreună?
-Vreau, tânăro tânără, vreau!
Simt cum sufletul clocoteşte de
Vise dornice să fie visate…
Cat despre Carcotash… inca nu stiu cum sa-l descriu… el si Diana erau pisoiul si pestisorul hanului. Cei mai aprinsi si cei mai frumosi. Daca zeii ar fi fost intotdeauna ingaduitori cu ei… vorba lui:
Iluzii... le iubesc... le ador... nu pot trai fara ele... ma intreb in fiecare moment... oare cum ar fi?! ce ar fi?! ce s-ar intampla daca totul ar deveni realitate?! si continuu visez... sper in fiecare clipa ca poate… daca cred cu adevarat totul poate deveni realitate, visez… ce frumos
Povestile hanului … Povesti cu ploi, cu strazi si sperante, cu haos si albastru povesti fara sfarsit…Povesti.
Inca le aud …vi le spun incet… Dar voi? Va amintiti franturi din ele?
omide