Viatza fiecaruia e o poveste, un roman. Unele sunt pline de lacrimi, la altele predomina lumina frumoasa provocata de razele unui soare cald si stralucitor, .....altele oscileaza intre aceste doua, ...fiecare om e unic in felul lui si deci fiecare roman e diferit.
"Romanul" meu contzine si "capitole" insorite dar si triste. Nu voi vorbi acum de tot, azi sunt mult prea trista. Ma simt "goala" desi sufletul mi-e plin, plin de sentimente pure, de o dragoste adevarata pe care am asteptat-o de cand ma stiu si am gasit-o acum 2 ani si ceva. Dar destinul itzi da pe o parte iar pe alta itzi ia. Mi-a dat dragostea ptr ca apoi sa ma tzina departe de ea tot acest timp. Eu sunt aici, el e departe peste "mari si tzari". Degeaba speram, luptam , visam sa ajungem pe acelasi drum ptr ca destinul ne loveste la fiecare incercare si ne fura orice sperantza. Dar nu renuntzam si nu vom renuntza niciodata , ptr ca e dragoste adevarata si ea nu renuntza niciodata.
Dar nu pot sa neg ca ma trezesc uneori in noapte si ma intreb de ce trebuie sa fie asa, de ce destinul e atat de ciudat ....
E dureros sa stii ca undeva in lumea asta mare exista un suflet pereche care simte , traieste , respira, ...la fel ca tine si simte ceea ce simtzi si tu: ca are nevoie de acea jumatate ca sa devina un intreg.
Cineva mi-a zis : " Poate acesta e pretzul pe care trebuie sa-l platitzi pentru fericirea voastra", daca e asa sau nu , nu stiu. Daca e drept sa fie asa sau nu ....NOI vom trece testul, vom plati pretzul si intregul se va forma.
" Sunt clipe, cand imi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume , de mult am deslusit
Dar stelele ma mustra , tacut, din patru zari
N-ai dezlegat niciuna din marile-ntrebari!"
Subiect: "Poveste" trista :( (Citit de 10731 ori)