Ratacind pe forum, am ajuns si la acest topic ... hm ... interesante raspunsuri am intalnit.
Trebuie sa recunosc ca sunt de acord si cu DIANA, dar inteleg ce vrea sa spuna si Lord Saladin si nu cred ca este utopie, vise sau teorie ceea ce spune el.
Ce-i drept, subiectul comporta multe discutii, insa incerc sa sitematizez putin.
Hai sa stam putin de vorba cu noi insine si sa ne gandim cand oare am fost mai fericiti?! Veti spune ca atunci cand a existat reciprocitate. Perfect de acord, este situatia ideala. Dar ca sa ajungem sa fim iubiti, a trebuit sa iubim mai intai, nu-i asa?! Sa-i aratam prin gesturi, cuvinte, atitudini cat de draga ne este persoana de langa noi, sa cautam sa-i fie bine, sa venim in intampinarea nevoilor, sa il ascultam cand ne vorbeste, sa ne aplecam cu grija asupra lui/ei cand era obosit/a, necajit/a, si multe altele care fac parte din iubire. Si nu-i asa ca vi s-a umplut sufletul de bucurie atunci cand ati fost "rasplatiti" cu o privire plina de caldura, cu o imbratisare, cu un sarut, cu devotament si dragoste?!
Si cred ca la fel v-ati fi purtat si in "asteptarea" celuilalt.
Si atunci, nu-i asa ca cel care iubeste este mai fericit si mai implinit, caci el pur si simplu daruieste, chiar si fara a primi nimic in schimb?!