semiramis şi nimeni
întâlnirea
partea I
ma tot bătea un prieten la cap: "mai semi dragă, am un prieten, să-l pui la rana...şi e singur de vreo 6 luni", eu: "bine mai Escule (nu vă miră, nu?) şi dacă e atât de bun de umblă femeile cu salteaua după el, de ce e singur? are 3 ochi?", el: " a, nu mai semi, e sensibil...". într-un final, îi transmit amicului ca mă duc la întâlnire, numai ca să îl scap pe el de obligaţie (am ţinut să-i punctez) şi să-i zică tipului unde mă găseşte ca să stabilim unde ne vedem.
la vreo două zile după asta, fiind la birou, vine portarul cu un buchet mare de lalele (era mai). toti colegii îmi zâmbeau, curioşi. îi mulţumesc demn porarului, ăsta îmi "zice să trăiţi, săru'mâna", eu îi dau 50 de mii şi pleacă. "bileţelul...nu-l citeşti?" îmi spune Grigore, colegul care îmi tot ţine calea de când s-a angajat în firmă. "o sa" i-o tai. whatever, îmi spun după ce închid uşa biroului. mă aşez, o chem pe Geta secretara şi-i cer un bol cu apă. ea intră şi..."ei...zi-mi ca mor!!!". eu: "fato, nu ştiu, stai să vedem", iau plicul (mirosea a Dreamer...e de bine, măcar nu e vreun ţăran), îl deschid, ufff hârtie albastră (ufff...sper sa nu fie poponar), îl deschid şi citesc către urechile Getei, ciulite şi revărsate pe biroul meu: "cu scuze pentru impoliteţea de a te aborda în acest fel şi pentru a folosi ca motiv această greşeală, te invit mâine seară, la restaurantul de pe malul lacului (aici, în oraşul cel mare), la ora ......cum mă recunoşti? o să am ceva roşu pe masă. a şi…poartă ceva albastru. zbor către mâine…te aştept. nimeni”.
ptiu drace…, numai la asta nu mă aşteptam. Geta era cu ochii în lacrimi lângă mine. „Geto, fato, ce ai?”, „vai semi, dacă m-ar iubi Cornel al meu cât te iubeşte nimeni ăsta al tău…nu l-aş mai lăsa să iasă din casă”. eu: „măi Geto, fată dragă, nici nu-l cunosc.” ea: „aoleu şi deja te iubeşte”. o omor (mă gândesc). îi povestesc eu pe scurt Getei despre ce e vorba, punând-o să jure că nu suflă o vorbă, nu de alta dar mâine mă trezesc la birou ori că mă felicită colegii pentru proaspăta logodnă, ori că se uită câş la mine că ma întâlnesc cu necunoscuţi, potenţiali ucigaşi în serie. îmi promite.
acum…ce mă fac eu cu nimeni ăsta. privesc pe geam…se lasă seara peste marele oraş. pe mine m-a uitat Dumnezeu la muncă. cred că am rămas singură. plec şi eu spre casă, gândindu-mă ce rochie albastră am…aoleu, mă fură jocul. cine ştie cine e nimeni ăsta. trebuie să vorbesc cu Geta, să ma sune la jumătate de oră după ce mă întâlnesc cu nimeni, ca să găsesc vreo scuză să pot fugi de la întâlnire dacă este vreun dubios. inventez eu ceva, cu vreo rudă care a fost arestată pentru trafic de…droguri, influenţă, ceva acolo…aşa îl şi lecuiesc de a doua întâlnire. clar, aşa fac.
to be continued