Plangeam... plangeam amandoi ca doi copii, nu ca doi ingeri. Ca doi copii care se iubeau.
|ngerMorT: Da! Vreau.. i-am raspuns cu lacrimi in ochi.
Vreau asta mai mult decat orice in momentul asta. Si... as vrea sa fie o plimbare care sa nu se mai termine... Dar de ce? de ce ma priveste cu atat iubire in ochi dar totusi dezamagit? la ce se gandeste?
Forbidden _Angel: -Spune-mi draga mea... ce te-a facut sa-ti frangi aripile... ce te-a facut sa pleci de langa mine?
Nu...nu asta...intreaba-ma orice dar nu asta!
|ngerMorT: -Nu pot sa-ti spun... nu vreau sa mai retraiesc trecutul... nu vreau sa mai fiu sfasiata din nou pe dinauntru. Te rog.. cruta-ma! Daca ma iubesti, nu ma intreba. Pentru ca voi muri din nou...
Te rog.. nu ma intreba
Si ma lua apoi in bratele sale lungi si ma cuprinse toata... Am stat mult timp asa. Eu nu vroiam sa rup tacerea. Imi era teama. Imi era teama de ce ar putea sa zica... de ce ar putea sa intrebe. Dar ma simteam atat de protejata in bratele sale. Si parca nu mai aveam nevoie de nimic altceva.
Forbidden_Angel: "Te iubesc"
|ngerMorT: "Si eu te iubesc"
Atat ne-am spus si ne-am privit.
Ce se intampla? Ma intrebam privind lumina din jurul meu. Simteam cum ma inaltam. Imi simteam sufletul cum prinde din nou viata. Puteam sa simt fericire oriunde priveam. Si aripile imi cresteau... Si erau mai frumoasa ca niciodata... mai albe si mai luminoase.
Iubirea chiar face minuni...
Forbidden_Angel: Hai sa zburam, iubito. Doar tu si eu. Noi doi. Cerul ne asteapta.. si e numai al nostru in aceasta seara.