Mesaje

1

Versuri / Visând

« : 12 Decembrie, 2004, 10:22:01 a.m. »

Eu sunt cel care visează
Arborând un zâmbet fals,
Păstrând amintirea vie,
Dansând pe al Singurătăţii vals.

Noaptea mă încurajează
Să mai fac încă un pas
Să fac Visul să învie
Dar destinul să conducă- eu îl las.

Mă gândesc că voi greşi.
Să lupt cu destinul, pot.
Dar cerând subtil tributul
Eu voi pierde totul- tot.

Ziua vine să desfacă
Ale visului fâşii
Şi rămân sperând că, poate,
Visul în Real se va topi.

2

Versuri / O părere, Timpului

« : 12 Decembrie, 2004, 10:21:23 a.m. »

Timpule, Părinte, tot caut să-mi aflu Iertarea
Dar mi se pare că trimiţi în cale-mi
Doar Uitarea.

Încerc să schimb trecutul,
Să îl refac în bine
Dar prezentul, parcă, se-abate de la mine.

   Şi firul vieţii mele pare că dispare
Se împleteşte cu neantul
Iar pentru cei din juru-mi eu cad în Uitare.

Sunt singur pe-o cale solitară
Şi rănile Uitării încep să mă doară
Şi puterea de a continua parcă zboară.

De ce mi-au fost date,
Cu mărinimie, Iubirea şi-a ei voluptate
Ş-apoi dintr-o dată Timpule, de tine luate?

Redă-mă Prezentului, redă-mi Iubirea pierdută
Iar de nu, alungă-mă şi Tu
Şi de-a mea fiinţă Uită!

3

Versuri / Neiertătoarei Morţi

« : 12 Decembrie, 2004, 10:20:33 a.m. »

Cum trec anii peste trupurile goale,
Timpule neiertător,
În faţa puterii tale !

Fiecare zi ce-a fost,
Sau ce vine fără rost,
Ne transformă doar în gânduri
Risipite pe-ale Morţii vaste câmpuri.

Ce te face să cobori
Din înaltul Cerului,
Vis neiertător, fiic-a Întunericului ?

Păsuieşte-ne doar cu o clipă
Tu, al Nopţii aspru licăr,
Cât să strângem multe gânduri
Pe-ale vieţii verzi pământuri.

 

4

Versuri / Meditaţie în bătaia timpului

« : 12 Decembrie, 2004, 10:19:42 a.m. »

Un an, o zi sau efemera clipă…
E de ajuns ca timpul să bată doar dintr-o aripă
Şi toate-s pulbere-aruncată-n vânt
Se nasc, apoi dispar în fărâmat avânt.

Dar unde fug, unde dispar
Momentele trecute în zadar?
Unde se scurge esenţa dulce a vieţii?
De ce se trece frumoasa floare-a tinereţii?
Ce sens există în creare
Odată ce fiinţa inevitabil moare?

De ce nu vrem, cu voluptate-a prinde
Mâna pe care viitorul, cu mărinimie ne-o întinde?
 Ce păcat că nu-ncercăm măcar o dată a pătrunde
Cu mintea, ce destinu-ascunde!

5

Versuri / Trăire de toamnă

« : 09 Decembrie, 2004, 08:28:08 p.m. »

E toamna târzie în sufletul meu,
E toamnă târzie şi-afară
Ce simt?...Ce se-ntâmplă?-mă-ntreb tot mereu
Răspunsul,poate,îl ştiu numai eu...
Dar timpul alături de tine chiar zboară...
E toamnă târzie în sufletul meu.

Cu blânde cuvinte alinţi inima mea-
Tu,gândul,mi-l poţi prea departe
Şi timpul în loc l-aş opri de-aş putea
Alături de tine aş sta,tot aş sta...
Prezenţa ta îmi captează simţirile toate-
Cu blânde cuvinte alinţi inima mea.

Şi clipele trec lăsându-ne goi
În faţa destinului care
Alege el singur ce vrea pentru noi,
Adună iubirea şi-o-mparte la doi...
Atunci rămânând eterna-ntrebare:
De ce clipele trec lăsându-ne goi?

6

Versuri / De ce?

« : 09 Decembrie, 2004, 08:27:03 p.m. »

Însemnând a vieţii foaie
Cu a noastră existenţă
Încercăm să câştigăm
Blând-a timpului clemenţă.
Insă nici nu ne gândim
La a lacrimilor ploaie
Ce-o aducem când lovim
Fără milă scrijelim
Inima ce ne-a iubit
Şi destinul ne-a-ndulcit
Într-o viaţă-aşa greoaie.

Cu ce drept oare pretindem
Vieţii aşa multe clipe?
După ce că ne întindem
Mâna rece-a răutăţii
Peste ramurile vieţii
Celor ce ne ies în cale
De ce oare aşteptăm
De la viaţă îndurare?

Fără chiar să merităm
Deseori ne-apare-n cale
Vreo sclipire ca de stea,
O iubire arzătoare-
Trebuie să o păstrăm
Fără nici o ezitare
Altfel viaţa ne va fi ,
Pe a vremii lungă carte,
Doar o scriere- oarecare.   

7

Versuri / Versuri pentru toamna vieţii

« : 07 Decembrie, 2004, 10:14:51 p.m. »

Nori de plumb bacovian
Se aşează  peste gânduri,
Şi mai trece - o oră - un an
Şi se strâng mai multe rânduri,
Meditând poate în van.

Dar, din liniştea tristeţii,
Tot  apar sclipiri şi unde
Care cântă firul vieţii
Cu şoptiri duioase, blânde
  Până - n ceasul bătrâneţii.
 
Suflet tânăr sau bătrân
Strofa vine să - l alinte,
Şi la urmă îi rămân
Doar o samă de cuvinte
Scrise la sfârşit de drum
Unei inimi istovite.
 

8

Versuri / Plimbare-n asfinţit

« : 07 Decembrie, 2004, 10:13:52 p.m. »

Dulce cântec de iubire
Se ridică-ncet spre cer
Şi apusu-n adormire
Picură-mprejur mister.

Soarele priveşte-n urmă
Peste lacul aurit,
Iar de undeva, din umbră,
Păsări cântă-n asfinţit.

Lebede plutesc alene
 Lunecând uşor spre mal
Iar pe clara–oglind-a apei
Nu tresare nici un val.

Crengile-şi întind în şoaptă,
Copăceii osteniţi.
Veselă e lumea toată
Ce frumos e…Ia, priviţi!

9

Versuri /          Ningând ca prin vis

« : 07 Decembrie, 2004, 10:12:38 p.m. »

Fulgi de nea trimite cerul calea să îţi netezească
Iar misterul frumuseţii noaptea vine să-l sporească;
Căci încet tu te apropii-ca un vis pluteşti aproape,
Razele-şi trimite Luna, stelele-ţi trimit prin şoapte
Aurii sclipiri ce te-nconjoară întru tot şi parcă-n toate.

Şi din magicu-ntuneric,strălucind ca un smarald,
Ochii-ţi vor să mă răpească,iar eu pe-a lor mreje cad;
Chiar şi fulgii de zăpadă se supun, par că te-ascultă
Se aşează-n jurul nostru şi dansează şi se-avântă
În vârtejuri: din ce file de poveste poţi fii tu, Prinţesă, ruptă ?