Iti salut furia, ingerule. Simt nevoia sa iti scriu asa, ca o incurajare. Ca sa simti ca nu esti singur si nu ai fost singur. Toti avem spaimele si incercarile noastre...si dorinta de a intelege...Si eu l-am pierdut pe tata

Si n-am inteles cum am putut pati asa ceva.) Nu ma compar cu tine. Mama e mama. Iti spun doar ca plecam de la o premisa falsa, de la cauzalitate la efect. Si cum efectul e devastator incercam sa ne razbunam pe Cel care detine controlul butoanelor.

Oare nu e cam simplista reactia asta? Inchide un pic butonul gandirii si lasa-ti inima sa bata. Tare si clar, ca o rugaciune inchinata mamei tale. Te asigur ca Ea de asta are mare nevoie.