Mesaje

1

Nou veniţi / Răspuns: Povestea mea ...

« : 07 Noiembrie, 2010, 10:52:24 a.m. »

Draga Daniela,

eu o sa iti spun cum arata din afara, din ce ne-ai povestit noi.

As incepe cu un sfat: FUGI! Dar asa, din toata inima. Imi pare rau ca ceea ce iti spun te va durea, dar eu cred ca fostul tau prieten nu e deloc ceea ce iti trebuie. E clar ca apeleaza la tine cand are nevoie de tine si atat. Iar acum, cu ultimul episod, s-a rasculat orgoliul in el si a simtit ca te poate pierde. Daca pana acum a crezut ca oricum tu esti la dispozitia lui, poate obtine orice oricand de la tine, ca tu il iubesti si faci ce vrea el, acum a vazut ca nu mai are aceeasi pozitie de autoritate si a decis sa o recastige. Cum? Simplu, prinzandu-te iar in mreje.

Un om care te minte in lucruri mici, te va minti si in lucruri mari. O varianta ar fi sa il constarngi acum sa iti spuna foarte deschis toate problemele lui, daca vrea sa fiti impreuna din nou. Foarte probabil te va minti. Dar si daca iti va spune adevarul, de ce vrei tu sa te incarci cu problemele lui, care par sa fie mari si ciudate. Eu cred ca cel mai bine iti vezi de viata ta si lui ii spui sa isi vada de a lui. Tot ce face e sa isi mentina un tip de dominatie asupra ta ca sa fie sigur ca mai are o sursa de rezolvare la problemele lui. Financiara, ca sa ne intelegem.

Vei spune ca nu conteaza, ca tu il iubesti. Eu iti voi spune ca inseamna ca tu nu contezi pentru tine, iar tu ar trebui sa fii mereu prima care conteaza pentru tine. Daca nu asa stau lucrurile, oricat de nobil ar parea, de fapt ramai prizoniera celorlalti si intr-o pozitie de dominata in continuare. Nimic bun nu poate iesi de aici.

Asa arata din afara. E clar, totusi, ca relatia ta e complicata si ca sunt multe, foarte multe lucruri acolo pe care nu le putem pricepe noi dintr-o jumatate de pagina scrisa pe un forum. Totusi pune-ti intrebarile esentiale: ce esti tu pentru el? ce vrei sa fii tu pentru el? si cata distanta (ca sa nu zic prapastie) este intre cele doua?

2

Ai nevoie de un sfat? / Răspuns: Vreau sa ma impac cu fost iubita

« : 21 August, 2010, 10:10:21 a.m. »

Dupa parerea mea, singurul lucru bun si pentru tine si pentru ea este sa o lasi in pace. E clar ca nu te mai vrea. De ce anume te mai agati? De ce vrei sa citez "o pacalesti"? Sa o mai prinzi o vreme, dupa care ce? Iar va pleca. Foarte probabil nu te mai iubeste, nu cred ca are nicio legatura cu faptul ca ai tras-o de limba sau mai stiu eu ce. Pur si simplu a fost o indragosteala de moment care i-a trecut.
Cred ca ai suficient orgoliu masculin in tine incat sa o lasi in pace, sa nu o mai cauti, sa nu o ami suni. Altfel nu vei face decat sa ii dai motive sa rada de tine cu prietenele ei: fostul iubit, mort dupa ea, care inca o cauta, o suna, ii trimite sms-uri sentimentale etc.

Dar pana la urma numai tu stii daca vrei sa te mai chinui cautand-o o vreme, sau ai taria sa mergi mai departe si sa inveti ce era de invatat din relatia asta.

3

Ai nevoie de un sfat? / Răspuns: nici eu nu ma mai inteleg

« : 21 August, 2010, 10:06:28 a.m. »

Parerea mea este ca tu inca mai stai agatata intr-o relatie care s-a incheiat de mult. De ce faci asta? Poate de teama/sila/neputinta de a o lua de la capat (o relatie se construieste greu), poate din obisnuinta, poate din vinovatie. Numai tu stii. Cert este ca din ceea ce spui e clar ca relatia s-a incheiat de mult. Daca tu nu mai suporti sa te atinga, e clar ca e momentul sa pleci. Ca ti se rupea sufletul la ideea sa va despartiti... orice despartire e o rupere, e normal sa o resimti intr-un fel. Dar cred ca e doar o stare de moment, de indata ce vei fi pe picioarele tale din nou (vei gasi unde sa stai etc,), te vei simti usurata si proaspata. Ai numai 24 de ani. Ai timp berechet sa o iei de la capat. Daca alegi sa ramai - va trebui sa iti asumi si consecintele.

4

Ai nevoie de un sfat? / Răspuns: Sad moment

« : 05 Iulie, 2010, 06:32:40 p.m. »

Probabil ca iubirea lui nu mai e. In orice caz nu asa cum ti-o doresti tu. O relatie adevarata, solida, trece proba timpului. Din scurta ta descriere, pare ca a ta nu e capabila sa treaca aceasta proba. Ceea ce trebuie sa te intrebi, in ultima instanta, este daca poti trai cu defectele lui. Nu se va schiba, nu astepta inutil schimbari structurale, oamenii nu se schimba fundamental decat in urma unor socuri teribile sau prin terapie de lunga durata. Altfel isi schimba cel mult parul, vorba proverbului. Dar la inceput? - vei spune. Inceputul nu da masura unui om, din doua motive: 1. ca el are tendinta de a se purta mult mai bine decat ar face-o in mod normal pentru ca, iata, tocmai s-a indragostit pana peste urechi si 2. tu ai tendinta sa interpretezi orice comportament al lui intr-o nota pozitiva (ex: bautura - vai, ce de gasca e! cum stie sa se bucure de viata; prietenii - ce legaturi trainice isi poate construi etc.) pentru ca tocmai te-ai indragostit pana peste urechi. Deci inceputul nu e niciodata un etalon. Timpul insa da, e o proba.

Tie iti revine sa pui in cumpana ceea ce ai si ceea ce iti doresti, sa vezi cat de mare e discrepanta si apoi sa iei o hotarare.

5

Citate celebre / Răspuns: Dovada cea mai mare a puterii este sa nu o folosesti.

« : 04 Iulie, 2010, 04:56:54 p.m. »

Orgoliul este una dintre fortele motrice esentiale. De aceea e foarte greu sa te abtii sa arati cat de bun esti acolo unde excelezi. E clar ca excelenta in orice domeniu vine si cu un orgoliu pe masura. De aceea a avea puterea si a nu o folosi este la un nivel superior, pentru ca presupune o forma de noblete, o forma de transcendere a orgoliului, de anihilare a egoismului si a nevoii teribile de unicitate.

6

Nou veniţi / Răspuns: hey:)

« : 03 Iulie, 2010, 05:51:04 p.m. »

Bun venit! 

7

Totul despre iubire / Tot ceea ce este interzis

« : 29 Iunie, 2010, 08:45:06 a.m. »

Oare de ce ceea ce este interzis atrage infinit mai mult decat ceea ce este permis? De ce ne dorim intotdeauna ceea ce e dincolo de domeniul nostru de atingere, ceea ce ne e inaccesibil si departe? Ce taina are sufletul omului de il face sa devina, in timp, atat de nepasator la frumusetea care ii devine accesibila? Sau care e secretul celor ce fac exceptie de la aceasta regula.

Si cum astazi google ne anunta ca intr-un 29 iunie s-a nascut Saint-Exupery, iata si un citat relevant: "Numai acolo unde femeia poartă văl te arde dorinţa de a-i citi chipul."

8

Ai nevoie de un sfat? / Răspuns: E adevarat ca timpul le repara pe toate?

« : 08 Iunie, 2010, 08:47:36 a.m. »

Cristi,

asa cum vad eu lucrurile nu cred ca exista o dilema acolo. Ati pornit pe un drum pe care daca prietenia atat de profunda ca a voastra porneste, e foarte greu sa se mai intoarca. Nu veti mai putea fi, cred, niciodata doar prieteni, fiecare se va gandi la ceea ce s-a intamplat. Ceea ce inseamna ca ori luptati pentru relatia voastra, ori se duce totul...

In locul tau eu as avea o discutie deschisa cu ea, chiar daca, imi dau seama, va fi greu. Ce mai ai de pierdut. Deschisa si fara menajamente. Spune-i ce simti, spune-i ca nu vrei sa o pierzi acum, cand ai gasit-o in toate sensurile si intreab-o ea cum vede relatia voastra, viitorul. Spune-i ca o sustii in proiectul ei de a pleca din tara, stii ca e visul ei, dar poate gasiti solutii. Daca nu pleaca peste ocean, atunci vacante de 2-3-4 zile furate din cand in cand, poate planuri sa pleci si tu, poate sa se intoarca ea, numai voi stiti, dar faceti planuri. Daca ea da inapoi, atunci opinia mea e ca trebuie sa o lasi sa-si faca propriile alegeri, bune, rele, sunt ale ei. Insa si aici, in locul tau (stiu, e usor de zis...), eu as lasa-o cu totul in pace... Adica e clar ca daca da inapoi, de fapt ea nu vrea sa isi complice viata, atata tot, nu vrea ceva sa o traga inapoi spre tara, si se gandeste ca oricum te va avea ca prieten asa cum te-a avut intotdeauna. Ceea ce eu una nu as mai oferi, daca as fi in locul tau. E teribil ce poate face puterea obisnuintei. Daca tu esti ferm in a ii spune si a te tine de cuvant ca amici nu mai merge, lipsa teribila pe care o va resimti, cred ca ii va vorbi despre adevaratele sentimente...

Faptul ca s-a deschis (sau v-ati deschis) spre tine cu atat de putin inainte de plecare spune, insa, si altceva. Ca abia acum e "safe", ca abia acum, cand stie ca pleaca, "isi permite" sa-si arate sentimentele. E valabil si pentru tine. Probabil amandoi v-ati gandit ca o relatie de iubire si nu de prietenie risca sa distruga relatia foarte frumoasa pe care o aveti deja. Acum e mai simplu, nu are cum sa distruga, teoretic, pentru ca nu se va intampla, fiind despartiti fizic de atatia kilometri. Si atunci apararile cad si curajul de a va exprima se manifesta liber. Trebuie sa va ganditi, insa, foarte serios: dar daca nu pleca? Ati mai fi avut curaj? Ati mai fi "riscat"? Ce spune asta despre voi, despre relatia voastra?

Sfatul meu este sa vorbiti, cat puteti de sincer, atat cat puteti sa fiti sinceri si cu voi insiva, in acest moment. Si sa vedeti daca si pentru ce aveti de luptat.

Sa va fie mintea si inima deschise!

9

Povestea mea / Răspuns: Povestioara mea.

« : 07 Iunie, 2010, 08:17:12 a.m. »

Postul tau e atat de haotic ca nu am inteles nimic. Mihai, Marius, am fost pe mess 7 luni, apoi cu crize de gelozie etc etc. Pe cuvant, reciteste o data ce ai scris si gandeste-te ca nu stii nimic din toate astea. Ce ai intelege?

citez: Acuma vine vara si vara imi aduce aminte de un alt baiat Mihai la care tin foarte mult il iubesc cu toata finta mea,il ador si nu stiu ce sa fac.." [...] "de Mihai nu mai stiu nimica". Atunci ce anume nu stii ce sa faci? Si ce are a face Marius cu toate astea?

Cand postezi da "verificare" inainte de post si mai citeste o data, corecteaza greselile de ortografie si de coerenta a mesajului si apoi posteaza. Atunci poate te putem ajuta cu un sfat, cu o parere...

10

Tema de casă / Răspuns: Tema cu un ochi care rade, unul care plange

« : 31 Mai, 2010, 08:17:19 a.m. »

Ne-am întâlnit târziu. Şi prea departe.
Şi strâmb şi orb sub soarele ce strânge
întreaga răscolire ce împarte
ochii în doi, când unul râde, plânge.

Să te privesc. Aş vrea s-o fac cândva.
prin sita deasă-a genelor prea grele
de-atâta plâns, de-atâta soartă rea.
Tu însă râzi deasupra lumii mele.

De ce mi-e rău? De ce ţi-e ţie bine?
Iar lumea s-a-mbrăcat în haine hâde.
Şi doar ecoul să-mi răspundă vine.
De ce mi-e ochiul plâns? De ce îţi râde?

S-au şters şi paşii vechi de pe alee
În două soarele tăcut se frânge.
Cântându-i toamnei tristă melopee.
Iar ochiul tău tot râde. Al meu plânge!

11

Nou veniţi / Răspuns: rromii

« : 30 Mai, 2010, 04:30:24 p.m. »

Discutia a deviat. Cazul prezentat de mine arata doar cum exceptia e incorporata in mentalul oamenilor ca regula, nu ma intereseaza reactia opiniei publice, vorbesc de reactii punctuale. Eu ma refer la faptul ca inevitabil oamenii au tendinta de generalizari fortate, foarte bine ajutate de prejudecati in cazul romilor. Si ca daca fix acelasi episod ar fi avut un roman in loc de rom drept protagonist - generalizarea s-ar fi facut mult mai greu, fiind privita ca exceptie...

Cred ca ar trebui sa ne preocupe in primul rand reactia la nivel individual si apoi la nivelul opiniei publice. Iar la nivel individual totul e o reactie la prejudecati... Aici e problema reala de care se lovesc romii, si ma refer mai ales la cei mai buni dintre ei care sufera realmente de pe urma unor asemenea episoade.

Imi amintesc prietenul meu din facultate avea un coleg de camera rrom, alaturi de alti doi romani. Era unul dintre cei mai sufletisti oameni pe care i-am intalnit vreodata. Un prieten extraordinar si un om de o rara delicatete. Totusi... asemenea oameni de etnie rroma au tendinta sa fie considerati exceptii, din nou din cauza stereotipurilor...

Cred ca ceea ce putem face noi, romanii, asa putin cat putem, la nivel individual, este sa judecam omul, fie el roman, rrom sau de alta etnie. Sa punem omul mai presus de orice altceva. Abia atunci vom incepe sa construim...

12

Nou veniţi / Răspuns: rromii

« : 30 Mai, 2010, 12:12:55 p.m. »

Hmmm... un subiect complex si foarte controversat. E greu sa discuti fara sa te implici intr-un fel sau altul. Ceea ce s-a si intamplat.

Eu cred ca problema rromilor, mai ales in Romania, tine in primul rand de stereotipuri, de acele modalitati predefinite de a privi si intelege realitatea. Ele construiesc si mentin o imagine de care etnia rroma este foarte greu sa scape.

Va povestesc intai o istoriaoara, apoi revin la teoretizari. O foarte buna prietena merge cu masina cu sotul ei si la semafor in spatele lor ii claxoneaza insistent o masina chipurile ca de ce nu pornesc mai repede. Trec de intersectie si opresc sa vada care e problema, gandind ca poate e ceva in neregula cu masina. Masina din spate opreste si ea si din ea iese un rrom injurand care nici nu apuca sa schimbe doua cuvinte cu sotul prietenei ca il pocneste in fata si il plex fara niciun avertisment. Prietena intervine verbal, incercand sa isi apere sotul si primeste doi pumni in figura. Rezultatul: prietenii mei merg la spital, unul cu o ruptura de coasta, celalalt cu timpanul spart. Am incheiat istoria.

Revenind, pot sa incerc eu de acum inainte sa ii explic non-rasismul prietenei mele pana in ziua de apoi, aceasta intamplare simpla, care s-ar fi putut foarte bine intampla si cu un protagonist roman, nu rrom, i-a confirmat toate stereotipurile despre rromi pe care si le va fi format de-a lungul vietii. Ce incerc sa spun? Ca rromi au de luptat nu numai cu faptele unor semeni de-ai lor (aici si romanii sunt in aceeasi situati), ci si cu prejudecatile ce planeaza asupra etniei lor. Daca un rrom comite o infractiune, el - in ochii celorlalti - confirma regula. Daca un roman comite aceeasi infractiune - el este exceptia, nu regula. Prin urmare, voi rromii veti avea de luptat cu forte inzecite ca sa iesiti la un liman datorita prejudecatilor celorlalti. Intrebari de genul "cati dintre voi stiu sa citeasca sau sa scrie corect" nu reflecta un nivel de informare, ci un nivel de prejudecata. Va veti lovi de ele mult timp, desi nimeni nu isi pune problema totusi ca pentru multi dintre voi romana e a doua limba, cum ar fi pentru noi poate engleza sau stiu eu...

Din pacate exista un cerc vicios din care va fi foarte greu sa iesiti, un sarpe care se hraneste cu propria lui coada. Exista motive, probabil, istoric vorbind, pentru formarea stereotipurilor si prejudecatilor care va privesc. Motivele aparitiei lor sunt greu de discernat. Insa, o data instituite, ele se autoperpetueaza prin accentuare pe logica de care vorbesc mai sus: un rrom face o prostie, el confirma regula , el nu este exceptie. Apoi, discriminarea rromilor timp de decenii a dus implicit la conditii precare de trai, ceea ce a dus la o educatie precare, iar educatia slaba in general a rromilor e privita acum drept cauza, in loc sa fie privita drept efect al unui sistem... E greu sa iesi din acest cerc, pentru ca logica se perpetueaza...

Ce pot sa sper pentru voi este o actiune concertata a celor mai buni si mai educati dintre voi, care sa contrabalanseze stereotipurile, propunand altele, pozitive... aratand minunatiile care tin de etnia rroma, capacitatea artistica extraordinara, traditiile etc.

13

Psihologie / Răspuns: Limitele societatii..

« : 24 Mai, 2010, 07:59:11 a.m. »

Cred ca nu societatea ne limiteaza, ci noi insine. Pai societatii ii e teama de ce vor spune ceilalti? Sau noua? Important este, cred, sa constientizam pana unde e societate si de unde incepem noi... Da, nu o sa merg goala pe strada chiar daca as avea chef, pentru ca pana la urma trebuie sa traiesc in aceasta societate, ca imi place sau nu. Sa nu uitam, insa, nici satisfactiile, tot societatea ne si valideaza, nu doar ne cenzureaza, ea ne aplauda, ea ne da note...

Ceea ce ramane insa, dincolo de toate, este cum ne simtim noi cu noi. Daca realizez pana unde se intinde socialul, si ii accept normele pentru ca este solutia optima (cele mai putine pierderi, cele mai multe satisfactii), nu inseamna ca renunt la mine insami, inseamna doar ca imi "calculez" argumentele "pro" si "contra".

Totusi, sa facem diferenta intre o medie cvasi-acceptabila si extreme: una e sa canti singura pe strada (eu cred ca lumea te va privi cu un suras), alta e sa iti dai toate hainele jos ca e prea cald si tu in casa stai goala (extrema). Libertatea mea incepe acolo unde se termina libertatea celuilalt. Cu alte cuvinte, realizez si efectul potential al faptelor mele si decid daca dau curs impulsului sau nu.

Dupa parerea mea, societatea te limiteaza numai in masura in care ii dai voie. Daca in sine tu esti libera, nici macar inchisoarea nu te poate limita. In lucrurile cu adevarat importante...

14

Ai nevoie de un sfat? / Răspuns: un sfat sau un cuvant bun

« : 24 Mai, 2010, 07:52:26 a.m. »

Imi pare rau sa o spun, dar din exterior pare ca pentru baiatul asta tu esti o "manta de vreme rea". Cu alte cuvinte e ok sa fie cu tine cata vreme nu este o relatie serioasa. Asa, sa ne mai simtim bine impreuna, mai trece timpul... Intelegi? Daca tu ai fi ok cu chestia asta si pentru tine el ar fi tot cineva cu care mai trece vremea, totul ar fi ok. Dar, din ceea ce scrii, pare ca tu esti indragostita pana peste urechi... ceea ce face ca totul sa fie inechitabil.

Sigur, baiatul e sarmant, dupa ce e rece o vreme, devine numai lapte si miere cand e cu tine. E simplu, de fapt e clar ca si tu ai inteles: nu are sens sa iti prelungesti singura agonia.

Daca simti ca a merge la psiholog te poate ajuta, cred ca e o idee foarte buna. Daca nu - gaseste supape: de pilda forumul. De cate ori iti vine sa-l suni tusti! pe forum. Scrie, lamenteaza-te, daca asta simti, sau intra in discutiile altora... timpul e un bun prieten, daca il ajuti. Mai exact:

1. Nu il mai cauta!
2. Daca te cauta, fii rece si foarte distanta. Nu, nu poti iesi, nu, nu are de ce sa vina la tine, nu, nu esti un umar pe care sa planga. Va recurge la siretlicuri, ai sa vezi, e greu sa pierzi ceea ce era cu atata siguranta acolo.
3. Nu te oferi sa il ajuti, mintindu-te ca nu il poti lasa cand are nevoie de tine!
4. Nu deveni masochista gandindu-te nonstop la el, ce face, unde este etc. Umple-ti timpul cu orice, iesi cu prietenii, cauta prieteni pe care nu i-ai revazut de mult, scrie aici, fa puzzle (a un remediu foarte bun de uitare), lucreaza!

Noi suntem aici sa te ajutam. Prima conditie, insa, este sa te ajuti singura. Iti tin pumnii. Ai grija de tine.

15

Creaţie literară / Răspuns: Poezii care ne-au marcat...poezii care ne-au placut...

« : 20 Mai, 2010, 08:52:26 p.m. »

Cantec de leagan - Radu Gyr

Dormi copilul mamii, nani, nani,
a plecat si ultimul lastun.

Ruginira plopii si tufanii
si din temnita ce-i surpa anii
nu s-a mai intors taticul bun.

Dormi copilul mamii, toamna plange
dezgolindu-si umarul ranit.

Cade frunza, cade si se frange,
orice frunza-i lacrima de sange
si taticul nu a mai venit.

Nani, nani, maini de crin plapande,
La ferestra pasari plang si ploi.

Lupii beznelor ranjesc la pande,
Tara-i toata temnite flamande
si taticu-i dus de langa noi.

Nani, nani, tata nu mai vine,
maica sta cu sufletul rapus.

Cine sa-ti mai spuie basmul, cine
sa-ti sarute pleoapele senine ?
Maica plange si taticu-i dus.

L-au svarlit in temnita dusmanii
pentru sfanta-i lege din strabuni.

Or sa-i ninga peste tample anii,
sa cresti mare, puiul mamii, nani,
Neamul si parintii sa-ti razbuni.