Mesaje

1

Proza / Mos Craciun: Spiritul mort al Craciunului

« : 16 Decembrie, 2005, 01:03:20 p.m. »

                MOS CRACIUN: SPIRITUL MORT AL CRCIUNULUI


   E seara. Seara Ajunului de Craciun. Spiritul Craciunului e raspandit in tot orasul. E veselie peste tot. Asta inseamna Craciunul, multa veselie, timp petrecut cu familia si mai ales zapada.
   Nu putem sa concepem Craciunul fara zapada. Sa vezi tot orasul acoperit cu nea, pomii imbogatiti cu particule mici sclipitoare de zapada, parca ti-ai dorii ca toata lumea sa fie asa! Zapada inseamna puritate, iar puritatea exista in fiecare dintre noi numai trebuie scoasa la iveala. Dar ce sa mai zic de centrul orasului, unde beculetele sunt raspandite peste tot! Orasul e plin de lumini, da zapada si de oameni bucurosi de sarbatorile care vin. Sunt oameni simplii dae care au bucuria in suflet.
   Asa este si familia Enache care se bucura de pregatirile de Craciun, posibilitatile sunt limitate dar sunt unite de dragostea care exista in aceasta familie. Dargos si mama lui, doamna Magda, impodobesc bradul. Amandoi sunt prinsi de spiritul Craciunului dar parca o tristete fina, dulceaga le umbreste fetele.
Dragos : Are sa vina, sunt sigur ca are sa vina, mama! Trebuie sa vina!
Magda : Entuziast ca de obicei! Cand ai sa te maturizezi?
Dragos : Dar e Craciunul, mama! Trebuie sa fim copii. Daca ai putea sa devi si mata…In fiecare dintre noi exista un copil, acolo ascuns bine, care moare de narabdare sa iasa afara. Da-i drumul, dezlantuieste-te, nu-ti fie frica. E o parte a launtrului tau! Ce perioada mai buna decat Craciunul pentru asa ceva?
Magda (zambind) : Da, sigur…Acum il vad tasnind din mine, Uite! Il vad in fata (aratand spre el) cum impodobeste bradul!
Dragos : Hai, mama! Zau, asa! Nu glumeam! Chiar si la 40 de ani mai poti deveni copil.
Magda : Sigur, prin gandire si comportament!
Dragos : Pai, vezi! N-a fost greu,nu?
Magda : Da! Dar, nu pot sa te imit pe tine intru`totul!
Dragos (simtindu-i aluzia) : Sigur, ca la varsta mea nu erai asa!
Magda (zambind) : Eram mai tacanita atunci! Vai, ce am! Atunci de Craciun l-am intalnit pe tatal tau!
Dragos : La 18 ani?
Magda (cu nostalgie) : Da, la 18 ani! Cea mai frumoasa perioada a vietii mele! Dar, ce pacat! Atunci l-am cunoscut si tot de Craciun l-am pierdut!
Dragos : Dar nu l-ai pierdut! El este aici, casa asta e plina de spiritul lui. Eu il simt acum in mine, este insusi Craciunul, de asta stiu ca are sa vina. El va fi Mos Craciunul meu!
Magda (surprinsa) : Dragos, eu credeam ca te-ai referit la Mos Craciun cand ai zis ca are sa vina!
Dragos : Nu, mama! El e Mos Craciunul meu! Noaptea asta ii voi simti prezenta mai mult ca oricand, deoarece e primul Craciun fara el. Dar spiritul lui va fi aici cu noi!
Magda : Da, ai dreptate! E aici cu noi! Si ziua asta trebuie sa o iubim mai mult ca oricand, deoarece asa ar fi vrut. Era ziua lui preferata!
Dragos : Da, mama! In ziua asta Dumnezeu a daruit un suflet lumii care sa ne mantuiasca, pe fiul Sau Iisus, si tot in ziua asta Dumnezeu a luat un suflet, pa tatal meu! Cum ar trebui sa ma simt? Mandru! Deoarece a fost o zii sfanta pentru tata. Ziua intalnirii sala cu Creatorul! Si cand s-a inatamplat asta? Tocmai in ziua care si-o dorea, adica de Craciun. A fost una din dorintele lui!
Magda (cu lacrimi in ochi) : Da, fiule! Azi sarbatorim nasterea domnului noastru Iisus Hristos si un an de la moartea tatalui tau!
Dragos : Mama! Stii care a fost ultima lui dorinta?
Magda : Care a fost aceea?
Dragos : Sa nu plangem ziua aceasta! Sa o sarbatorim asa cum se cuvine si ii vom simti prezenta! Crede-l, mama, ca e adevarat!
Magda : E bine ca nu te-a marcat moartea lui! Si totusi, a trecut decat un an. As vrea sa pot sa fiu la fel de tare ca tine!
Dragos : Crede, mama! Crede in spiritul Craciunului, crede in tata! Ziua asta il vei simti mai mult ca oricand!
   Doamna Magda se duce in bucatarie sa se uite la prajitura din cuptor. Ramane uluita de cuvintele baiatului : “Cata nevinovatie in el si-n acelasi timp cata maturitate in taria vorbelor lui. Fara indoiala ca seamana cu tatal lui”, gandea femeia.
Magda : Dragos, sunt in dormitor. Te rog, sa scoti si tu prajitura din cuptor, peste 5 minute. Te anunt eu cand!
Dragos : Bine, mama!
   Dragos ramane singur in sufragerie impodobind bradul. Fruntea lui e plina de ganduri, anumite indoieli incep sa incolteasca in sufletul sau.
Dragos : Si totusi..De ce a trebuit sa fie asa? De ce este asa imprevizibila si nemiloasa? Tocmai de Craciun! Mi-a luat o parte din mine! Cum pot sa-l pretuiesc pentru asa ceva! Si-a dat viata pentru noi! S-a nascut ca sa ia pe altcineva! Sa fie cu putinta? Oare au facut schimb de locuri? Tata, esti in ceruri?
Mos Craciun : Poti alfa intr-un singur mod! Du-te la el!
Dragos (surprins) : Mos Craciun!
Mos Craciun : Intr-adevar! Esti gata?!
Dragos : Exista un moment in care sa fii gata?
Mos Craciun : Totul e imprevizibil, de multe ori!
Dragos : Dar de ce stai acolo? Vino mai la lumina sa-ti vad fata! Sa-ti vad bucuria de pe chip atunci cand ma vezi.
Mos Craciun : Te pregatesti, atunci!
   Mos Cracium face un pas inainte spre lumina si-l priveste patrunzator pe copil. Dragos inspaimantat se da un pas in spate.
Dragos : Dar  ce esti tu, de vii cu chipul acesta alb ca varul? Esti foarte palid si parca n-ai avea vlaga in tine, esti lipsit de sange in vine. Parca ai fi un mort in viata in costum de Mos Craciun!
Mos Craciun : Nu apartin acestei lumi!
Dragos (incremenit) : Spirit al mortii!
Mos Craciun : Poti sa-mi spui si asa! Poti sa-mi spui cum vrei. Am atatea nume si infatisari! Eu am venit aici sa indeplinesc un scop!
Dragos : Mi-e frica sa intreb care…!
Mos Craciun : Il vei afla singur!
Dragos : De ce tocmai acum? Anult trecut tata, acum eu. Devine o traditie de familie!
Mos Craciun : Poate sa fie asa, sau poate nu! Depinde numai de tine!
Dragos : Esti ciudat! Nu pot sa-mi dau seama de partea cui esti! Daca esti inger sau….
Mos Craciun : ….demon? Ti-am spus ca am multe infatisari! Tu trebuie sa stii in ce sau in cine sa ai incredere! Spune-mi, ce ai simtit cand ti-a murit tatal?
Dragos : Vroiam sa ma duc cu el!
Mos Craciun : Ce te-a oprit?
Dragos : Mama! Stiam ca trebuie sa raman ca sa am grija de ea.
Mos Craciun : Foarte grijuliu din partea ta! Dar mama ta? Ce a simtit in acel tragit moment?
Dragos : Cred ca la fel ca mine!
Mos Craciun : Deci! Cum ar veni, ati ramas unul pentru altul!
Dragos : Trebuie sa continuam sa traim, de asta ne-a dat Dumnezeu viata,nu?
Mos Craciun : Dumnezeule?! Ha, ha….! Mai crezi in El dupa ce ti-a facut?
Dragos : Nu mi-a facut mie! Si-a facut vointa sa!
Mos Craciun : Cat de tare e credinta ta in Dumnezeu?
Dragos : S-a intarit dupa moartea tatalui meu.
Mos Craciun : Si a mamei tale?
Dragos : Nu sunt sigur! Dar cred ca eu sunt problema aici, nu mama, altfel n-ai sta de vorba cu mine!
Mos Craciun : Esti perspicace! Spune-mi, cum te simti acum cand stii ca moartea e langa tine?
Dragos : Dupa cate vezi, nu tremur! Sunt impacat cu mine. Moartea e un fenomen natural ca insasi viata asta pe care o traiesc, cine stie cat timp!
Mos Craciun : Dar cu Dumnezeu esti impacat?
Dragos : Asta probabil o voi afla curand,nu? Depinde unde ma duci!
Mos Craciun : Depinde de tine! Unde meriti tu sa te duci! Crezi in Rai sau in Iad?
Dragos : Din moment ce cred in Dumnezeu….
 Mos Craciun : Si de unde stii tu unde te vei duce?
Dragos : Nu stiu, dar cred c-ar trebui sa simt!
Diavolita : Poate nu mai e nevoie, poate sunt aici dupa tine!
Dragos : Cine esti tu?
Diavolita : Cineva pe care ti l-ai imaginat!
Dragos : De unde….
Diavolita : ….stiu? N-ar trebui sa fi surprins! Ti-am spus, am multe infatisari. Mai ales ca aceasta imagine e creata de tine! Dezamagitor, pana si moartea vrei s-o faci frumoasa! Presupun ca stii cine sunt,nu?
Dragos (mirat) : Sa fie cu putinta?
Diavolita : Chipul sau trupul acesta,da! Dar privirea si interioul sunt ale mele. Tot ce creezi tu pur, la un moment dat poate fi distrus.
Dragos : Aparentele pot insela!
Diavolita : Sau te poti juca cu focul! Este inofensiv, te asigur! Flacarile sunt inspaimantatoare dar totodata reci. Nu te vor arde, curaj!
Dragos : Te dai drept cine nu esti!
Diavolita : Depinde cum interpretezi!
Dragos : Aceasta este o replica vaga! In ciuda aspectului tau nu esti de incredere. Pe cat de bine te-am creat in imaginatia mea pe atat de malefic este sufletul tau.
Diavolita : Ha, ha, ha……sufletul meu!
Dragos : Gresesc! Tu nu ai suflet! Tu esti insusi diavolul!
Diavolita : Mai bine zis, diavolita!
Dragos : Cum o imagine asa pura poate sa fie asa rea pe interior!
Diavolita : Eu te-am avertizat!
Dragos : Dar, nu! Tu te-ai folosit de acea imagine! Ea exista, este inlauntrul meu si e la fel de pura cum a fost. Tu te-ai folosit de ea ca sa ma atragi, sa-mi furi sufletul. Vroiai sa ma atragi in cursa. Piei!!!
Diavolita : Prea bine!
Mos Craciun: Ei, ce zici de asta!
Dragos : Ai fost viclean la faza asta!
Mos Craciun : Nu, ti-am aratat doar ca nu trebuie sa ai incredere in mine!
Dragos : Daca e asa, nu-mi spuneai ci incercai sa ma pacalesti.
Mos Craciun : Pai, asta am si vrut sa fac!
Dragos : Nu, tu doar m-ai prevenit!
Mos Craciun : Am vrut sa vad cat de tare poti fi in sine!
Dragos : Nu poti sa stii pana nu afli,nu?
Ingerul : Si cat te-ai descoperit pana acum?
Dragos : Tata!
Ingerul : Fiule!
Dragos : Stiam ca vei veni! E bine ca-ti vad chipul, dar…..
Ingerul : Ce e cu neincrederea asta?
Dragos : In ziua de azi, trebuie sa stii foarte bine in cine sa ai incredere, mai ales printre spirite!
Ingerul : Dar inima stie ce-ti va spune!
Dragos : Inima emana sentimente, nu ratiune!
Ingerul : Poti sa iubesti rational!
Dragos : Nu ma refeream la asta.
Ingerul : Dar…!
Dragos : Daca ma las acum condus de sentimente sunt pierdut!
Ingerul : Nu-ti fie teama!
Dragos : Asta spunea mereu tata!
Ingerul : Cu bine, fiule!
Dragos : Tata!!!!
Ingerul : Astazi, am fost ingerul tau pazitor!
Dragos : Stiam eu ca a mea credinta nu ma va dezamagi!
Mos Craciun : Intr-adevar! Cum vezi Craciunul acum?
Dragos : Asa cum a vrut tata. Cu multa veselie. Nu vor mai exista lacrimi in casa asta. Va fii mereu sarbatoare, pentru ca tata e alaturi de noi!
Mos Craciun : Deghizarile mele si-au atins scopul!
Dragos : Adica..?
Mos Craciun : Credinta ta, e puternica! Puritatea sentimentelor tale ti-au facut o credinta de neclintit. Nu te-ai lasat condus de sentimente. Ai stiut sa separi aparenta de esenta si sa-ti capeti increderea in sine. Pe deasupra dupa toate cate s-au intamplat familiei tale, nu vezi moartea tatalui tau ca o nenorocire care ti-a intuneacat mintea si viata. E veselie de craciun in casa asta, n-are ce cauta Moartea!
Magda : Dragos, inchide cuptorul, s-au scurs cele 5 minute!


     Aceata piesa..sau scriere...cum vreti voi sa o numiti numai proza nu cred ca este...am scris-o acum 3 ani...in 2 ore jumate noaptea, finalul am vrut sa il scriu dimineata pt ca nu am vrut sa il fac tragic..gandurile seara sunt mai negre de obicei...Acum este ziua si as vrea sa schimb finalul..in ceva tragic..poate la fel ca simtirea mea...Daca aveti anumite compentarii la aceasta scriere sunt aici...cat mai sunt..

2

Totul despre iubire / Re: TE-AM SALVAT....

« : 02 Iunie, 2005, 03:01:57 p.m. »

Probabil nimeni nu a scris nimic aici deoarece nu a avut ce spune.Nici eu initial nu am ce sa spun doar: superb...Uneori tacere e mai presus decat cuvintele..tacerea aduce dupa sine si simtirea...

3

Totul despre iubire / Re: cum recunoastem ca ne-am indragostit?

« : 02 Iunie, 2005, 02:57:06 p.m. »

Uneori stau sa ma intreb nu daca m-am indragostit, putin probabil asa ceva l amine..imi spuneam inainte..ci daca pot sa accept ca as fi indragostita..DE ce asta? Poate pentru ca nu as suporta gandul ca as pierde controlul asupra mea..dar ce control ca fac o gramada de fapte nesabuite sau ca nu suport sa ma controleze ceva sau cineva..asta se prea poate...cum se spune "sclavul iubirii"..sau ca dragostea vine atunci cand nu te astept..hm..nu prea sunt de acord cu fraza asta pentru ca atunci cand ai sufletul inchis si te-ai inchis si fata de lume ca sa nu mai zic fata de sine greu patrunde o raza de lumina si atunci cand patrunde asta e pentru ca vrei tu...Aveti grija de voi si nu va pierdeti capul cu indragosteala asta..

4

Nou veniţi / Răspuns: Supravietuire sau disparitie?

« : 01 Februarie, 2005, 12:51:19 a.m. »

Buna lacrimi......bine ai venit aici dar mi-e teama ca pt moment nu te vor putea ajuta prea mult cuvintele. Esti intr-o suferinta acum prea proaspata si uneori gandirea nu-si mai poate portra luciditatea. Tu momentan ai nevoie de o mare pace sufleteasca, bine de ea ai nevoie, dar acum ca ai pierdut-o trebuie sa te refaci cumva, deoarece fie ca vrem sau nu viata merge mai inainte cu noi sau fara noi, de preferabil ar fi cu noi. E ca naiba sa te simti fara echilibru acum, sa stii ca niumic din ceea ce ai trait cu acea persoana nu se va mai repeta, iar anumite mici amanunte iti vor veni mereu in minte, fara sa fi fost constient de ele, atunii cand s-au produs. E greu acum sa-ti cauti viata deoarece nu vei stiii ce sa mai vrei de la ea, nu-ti mai stii scopul trairii tale spirituale care se manifesta prin iubire. E cumplit acum cand te uiti in jurul tau sa vezi ca viata poate deveni si mai neagra..si cica sa o traiesti ca merita. Eu de curand am descoperit o chestie, sau mai degraba am ajuns la o idee: sa nu-ti pui sensul vietii intr-o persoana deoarece aceasta te va trada chiar si prin propria moarte, sau mai degraba prin moartea sa pt ca nu va fi langa tine...vorbesc pt astfel de cazuri..Am intalnit o persoana in cazul tau care "m-a afectat" destul de mult, am facut poate o greseala sa ma bag in viata lui..si prin toate cuvintele, sfaturile mele si orice om ar fi in stare sa faca, nu a mers, totul depinde de tine..Ceea ce am scris pt tine aici sunt cuvinte, deci nu te-am ajutat cu nimic si-mi pare rau, e mai degraba o psihologie a stari tale fff pe scurt!!!  Probabil simti mult mai multe si nu vreau sa ma gandesc la intensitate!!! Ai grija de tine.

5

Nou veniţi / Răspuns: Cum vedem fiecare moartea?

« : 30 Ianuarie, 2005, 01:47:31 p.m. »

Urat din partea mea cand eu am deschis subiectul si nu am mai revenit,nu? Am avut o pauza de...schimbare sa zicem, nu e ceva brust, deoarece mi se intampla de multe ori, dar e ceva mai bine decat inainte...Acum stau sa ma gandesc de ce totusi am abordat acest subiect? Am gasit un aforism de`al lui Cioaran care mi-a dat de gandit si mi-am putut explica unele chesti pe care le simteam poate inconstient, si anume: " Ani de zile, o viata de fapt, sa nu te fi gandit decat la ultimele clipe, ca sa constati, cand te apropii in sfarsit de ele, ca va fi fost degeaba, ca gandul mortii ajuta la tot, dar sa mori nu"...nu pot sa spun ca daca petrece ceva timp gandindu-te la clipa mortii o vei putea suporta mai usor. Sa vorbesc despre moarte pt ca mi-ar fi frica de ea? Se poate ca da se poate ca nu....Se poate sa-mi doresc sa mor acum si moartea sa nu-mi raspunda la chemare sau se poate sa mor exect in momentul in care mi-am dat seama ca am pt ce trai...in ce caz ar fi mai crud? Moartea este ca viata....este ceva natural, asa cum ne pregatim sa intampinam viata asa ar trebuit si pt moarte..dar nu cu bani pusi deoparte pt costiug, batiste, lumanari si ale..chestii.....
Totusi acum gandindu-ma mai bine in momentul in care accepti ca vei muri e ca si cum te-ai impacat cu tine insuti si esti ready de a pleca din aceasta lume..fenomenul acesta nu l-am reusit inca..dar nu pt a pleca si pt a ma suporta mai bine...dar se va rezolva cu timpul..
Fenomenul mortii este atat corporal cat si spiritual. Dar ce se intampla cand al tau corp este in viata si spiritul ti-e mort....trebuie reinviat, ar spune unele glasuri..usor de zis..sa te vad cum faci, ar fi vorba mea..La naiba..nu am terminat ceea ce aveam de spus..si iar tre sa plec...Voi reveni, sper..

6

Psihologie / Răspuns: Singuratatea

« : 29 Ianuarie, 2005, 10:57:58 p.m. »

Singuratatea este intr-adevar inspaimantatoare..sau pare a fi. Dar uneori este cel mai bun prieten, depinde ce vrea fiecare sa faca. Singuratatea implica izolare, introvertire, timiditate..intr-un cuvant necomunicare. Fiecare persoana care se izoleaza voit sau nu are  anumite argumente pt care face asta..dar din moment ce o face..acea singuratate se canalizeaza in alta parte, in alte activitati in care muncesc singuri sau isi consuma energia.....singuratatea nu se consuma singura...dar impiedica omul la adaptarea sociala..nimic nu se pierde in aceasta viata fara a compensa in alta parte..dar exista instinctiv modul de adaptare al omului, de autoconservare, in diferite parti. Cum poate fi impiedicata singuratatea? Prin dorinta de comunicare continua a omului prin orice mijloace......

7

Psihologie / Răspuns: Moral si imoral

« : 29 Ianuarie, 2005, 09:30:27 p.m. »

Am revenit si sper ca sa imi fac ideile mai concrete. Intrebai, Diana,  ce este moral sau imoral in lumea in care traim..raspunsul care imi vine in minte tine de noi...adica ce consideram fiecare ca un anumit lucru sau idee este morala sau nu..anumite standarde cred ca sunt expuse..dar sunt ceva generalizate si care fac parte din variate domeni, daca le pot numi asa. Daca ma gandesc la moralitate in vine in minte cuvantul etica, dar este o diferenta intre cele doua..si de la etica la religie..Religia stabileste niste standarde, mai degraba biserica..dar depinde de fiecare daca le urmeaza sau nu...Moralitatea consta si in simtul educatiei noastra, sau al autoeducatiei...societatea in care traim..dupa regulile acesteia de conduita morala,cica...incercam sa ne dam pe occident,nu? Moralitatea consta in propriul nostru mod de gandire si daca continui asa constat ca se gaseste oriunde..Dar ce inseamna un om moral pana la urma?..Cel care nu-si incalca cuvantul, are o gandire cat de cat logica, depinde ce se poate intelege prin asta, iar comportamentul lui in societate este adecvat ca sa nu zic civilizat,aaa..uitasem si de credinta? Eu cred mai degraba ca un om moral trebuie sa fie moral intai fata de sine insusi...adica sa nu-si tradeze constiinta, daca face asta, mai devreme sau mai tarziu va disparea pt sine, din punct de vedere spiritul. Concluzia mea ar fi ca moralitatea este subiectiva si nu ar trebui judecate sau criticate parerile fiecarui individ despre ceea ce fconsidera ca este moral sau nu..dar toate au o limita,nu? Asta pt ca libertatea nu exista..cea totala ma refer...

8

Psihologie / Răspuns: Moral si imoral

« : 28 Ianuarie, 2005, 01:14:22 p.m. »

Ceea ce este moral sau imoral este inauntru constiintei noastre, cei care o au..de multe ori actional datorita influentei ei, sau o ignoram pur si simplu cu mulet motive care sa ne disculpe din vina pe care o avem..facand un anumit lucru..sau mai multe..Deci moralitatea este in noi, nu tre sa fim 100% morali, ci atat cat ne permite constiinta sa ducem.Ceea ce am spun nu cred ca tine de societate, de educatie poate, pt ca noi facem sa fie asa..As scrie mai multe dar timpul ma preseaza si trebui sa plec de pe acest calculator...

9

Zona liberă / Răspuns: Exercitiu de imaginatie

« : 28 Ianuarie, 2005, 12:59:23 p.m. »

Stapanul lumi pt o zi..suupeer...dar imi vine in minte intrebarea cati dintre noi suntem stapani pe noi insine ca sa ne luam pe umeri toata povara lui Sisif...Stiu Diana ca e vorba numai de imaginatie..sa dam porunci..sincer iti spun ca nu avem voie sa facem asta..sa dam porunci ,pt ce? pentru a guverna viata altor oameni cand noi stam pe roz,nu? Si daca am da porunci iar s-ar face a echivalenta intre bine si rau pt una fara cealalta nu poate exista..si acum stau sa ma gandesc..daca am starpii raul..noi am disparea..s-ar dezintegra echilibru, daca ar fi numai rau pe pamant la fel..deci..suntem in singurata..foarte induiesator gand,nu? Ma cam abat de la discutie. Hm..ca sa as fi stapanul lumi, ma dau la masculin, mi-as opri ziua nasteri mele..  ops..e vorba de omenire..da aceasta dezicie l-ar face bine!!!

10

Psihologie / Răspuns: Cum va gasiti linistea?

« : 30 Noiembrie, 2004, 09:36:15 p.m. »

Cum va gasiti linistea? E o intrebare foarte frumos exprimata si dupa ce te dai de cateva ori cu capul de pereti, ca sa-ti mai uiti din ganduri sau sau te blestemi pentru ca o ai, atunci sa vezi ce liniste sufleteasca ametitoare cu moartea o ai!! Linistea, imi place sa cred, este o stare permanenta echivalenta cu echlibrul. Atunci cand asculti muzica, citesti te plimbi prin parc sau orice alte activitati se numeste relaxare nu liniste. Linistea e o notiune complexa si fiecare ar libertate de ai atribui ce valori considera fiecare ca are, deci e ceva subiectiv. Acum stau si va intreb pe voi cum va gasiti echilibrul sufletesc sau e mai bine daca ii spun psihic? Aceste echilibru se petrece atunci cand esti impcat cu tine insuti si cu Dumnezeu, atunci cand te cunoasti pe tine insuti. Ati reusit vreodata sa ramaneti singur cu voi insiva, sa va vorbit, sa va analizati? Daca ati trecut cu bine acest test inseamna ca nu aveti ce sa va reprosati si sunteti niste oameni fericiti. Dar ce se intampla atunci cand ai din nou o criza de personalitate si iti dai seama ca te-ai dizolvat in neant si nu mai ai de unde sa te reculegi? Ajungi sa vorbesti cu Dumnezeu sa-L rogi in genunchi sa te ierte pentru ca nu Ii poti acespta "darul" vietii si in acelasi timp Il renegi pentru ca nu ai acea putere ca sa ti-o iei tu!!! NU vreau sa intru in prea multe detalii deoarece nu vreau sa vad molipsesc cu golul din sufletul meu, daca ar fii gol as fii fericita pentru ca nu as simte nimic, nu? Care este in conceptia mea gasirea linistii mele? Nu as vrea sa va expun prea multe pentru ca nu stiu exact cum ma-ti putea intelege, nu fac nici o precizare ironica....liniste mea este neantul..dar e drum lung pana aicxi..sau poate scurt.nu?

11

Versuri / Degradare

« : 30 Noiembrie, 2004, 09:11:36 p.m. »

                       Degradare

       Cand te vei trezi din a ta cenusa
       Si vei ajunge la a sa usa,
       Nu bate asa de tare
       Caci tacerea are valoare!

       Cand te vei desprinde din mormant,
       Si ai vazut viata fugind
       Nu te duce-n disperare
       Caci si moartea e o continuare.
     
       Cand "lumea" ti-e plecata
       In a ta umbra infricosata
       Nu-ti fie de mirare
       E sufletul tau care moare!

       Cand vei auzi o chemare
       Din acea lunga departare
       Nu ramane uitat in zare
       Ci raspunde la chemare!

       Cand in ochi Il vei privi
       Si cu tine-L vei asemui
       Pe buze iti sta o intrebare:
       Asa m-ai vrut Tu oare?

       Imi cer iertare pentru a mea nepasare
       Stiu ca Te doare
       Te iubesc, dar...de ce oare?
       Mi-a fost teama de-a Ta cunoastere?!

12

Credinţă / Dumnezeu...privit din mai multe unghiuri!!!

« : 29 Noiembrie, 2004, 05:24:29 p.m. »

     Dumnezeu poate fi privit in atatea moduri, gandit in nu stiu cate feluri de pana la urma depinde de tine ce "raspuns" iti alegi.
     Dumnezeu poate fi o autosugestie a mintii noastre deoarece trebuie sa crezi in ceva pentru ati continua existenta vietii stiind ca undeva este cineva care te pazeste de rele, te pedepseste cand faci fapte rele (iti infraneaza instinctele de barbarie) sau te rasplatesc cand faci fapte bune. Cu timpul dupa ce ti-ai creat imaginea despre El, in cap, incepi sa-I dai anumite atributii, puteri, calitati (ceea ce ai vrea tu sa fii, ca o dorinta neexprimata) pentru ati intari mai bine credinta. Daca aceasta "creatie a mintii noastre" este ceva pozitiv, de aici trebuie sa derive si ceva negativ, deoarece una fara alta nu se poate si trebuie sa adaugam si ceva picant,nu?
     Dumnezeu ar putea fi manipularea mintii noastre care in momentul de fata o poate detine Biserica sau orice om care se foloseste de moralitatea altuia...
     Pe vremuri, de exemplu cand a aparut focul, ma rog, cand s-a descoperit focul, omul vazandu-i puterea si maretia a inceput sa se inchine la el si astfel treptat au aparut zeii. Asta datorita nevoi de a nu te simti asa de mic in lumea asta, si ca, indispensabil, trebuie sa crezi ca exista cineva in lumea asta care sa te protejeze dar sa te si pedepseasca.
     Dumnezeu poate fi educatia noastra spirituala asa cum parintii se ocupa de cresterea noastra. Copilul cand e mic simte nevoia de ocrotire a parintilor, invata de la ei (sau invata singuri), se teme de puterea lor datorita pedepselor pe care i le pot administra sau isi cere dreptul de a fi rasplatit atunci cand duc la bun sfarsit indeplinirea unor sarcini sau savarsirea unor fapte bune. Asa este asi Dumnezeu, dar in forma spirituala.
     Dumnezeu poate fi mobilul actiunilor noastre deoarece atunci cand dam gresi, inevitabil, trebuie sa dam gresi pe cineva deoarece pe noi nu ne vedem niciodata, chiar daca stim ca ne alegem singuri faptele. Dar de unde stim sigur daca acele fapte sunt alese de noi sau de niste intamplari sau fenomene necunoscute noua, care ne manipuleaza, fara sa stim, considerandu-le normale sau bazate "cica" pe a noastra gandire? De aici confuzia destin-liberul arbitru (destin-guvernat de Dumnezeu; libarul arbitru-condus de noi). De unde stim ca acele fenomene sunt controlate de noi sau de pura intamplare predestinata? Sa fie o coincidenta?
     Nu l-am putea gandi pe dumnezeu ca un concept creat de om? Dumnezeu are insusiri absolutizate ale omului fiindca Dumnezeu nu este omul ci este un ideal al omului. Tot ceea ce nu poate omul sa atinga a pus aceste insusiri lui Dumnezeu. Daca omul este puternic, Dumnezeu este atotputernic, daca omul este intelept, Dumnezeu este intelepciunea suprema, daca omul este capabil de a cunoaste adevarul Dumnezeu este adevarul. Toate aceste calitati omul le-a creat pentru ca nu le are absolutizate si astfel Dumnezeu nu ar trebui asezat inaintea omului ci omul inaintea lui Dumnezeu pantru ca omul l-a creat pe Dumnezeu. NU pot sa spun ca asa este sau asa gandesc eu, este doar un puct de vedere care mi-a venit in minte.
     Dar cum se face ca Dumnezeu ne stie toate miscarile pe care urmam sa le facem, toate gandurile noastre, chiar si ceea ce scriu eu aici,inainte de a stii eu ca voi urma sa o fac? Daca ar fi asa atunci inseamna ca ar trebui sa stie toti pasii pe care voi urma sa ii fac si deci toata viata mea de aici inainte, imi va stii toate pacatele si lucrurile bune facute de mine, atunci unde ar mai intervenii schimbarea, schimbarea mea? Iar asta nu ma  refer la destin...deoarece ar insemna ca destinul ar fii inaintea lui Dumnezeu. E ca si cum Dumnezeu ne-ar stii "drumul", dar acest "drum" ne e facut de El. Oki...El le stie pe toate dar nu se amesteca poate decat atunci cand ii cerem noi...dar de cate ori nu am cerut-o si El s-a tinut deoparte vazand cat ne tine limitele psihicului? Vede Raul, dar nu intervine, ca altfel ce cauta raul in Rai? Cum ar veni dumnezeu a permis raului sa existe si acum stau sa ma gandesc daca ingerii aveam liberul arbitru sau propria lor gandire? De ce atunci cand totul ne merge bine in viata se intampla un lucru rau care ne distorsioneaza complet modul de gandire (si-a bagat cineva coada!) El nu intervine ?Sau poate intervine permitandu-i Satanei sa ne faca acest joc al "loialitatii"!!
     Noi suntem mobilul actelor Lui, noi suntem creatia Lui fara de care probabil nici nu ar fi existat deoarece nu are cine sa-L slaveasca. Sau ne-a creat pentru ca simtea nevoia sa iubeasca ceva sau pe cineva si sa fie El la randul Lui iubit? Cand creezi ceva iti dai sudoarea de pe frunte, tot ce ai mai bun din tine ca sa-l atunci la perfectiune atat cat poti. Dumnezeu este perfect facandu-ne pe noi imperfecti. Sa-i fi fost frica ca L-am putea depasi sau trebuie sa se stie cine e stapanul?
     De ce pentru a ne afla mantuirea trebuie sa credem in Dumnezeu, sa-L acceptam, sa-L iubim? Pentru ca El este creatorul nostru si Ii suntem datori cu asa ceva. Dar cum putem sa-I fim datori cu viata cand unii dintre noi nu mai pot accepta acest "dar" si-I striga de ce l-a nenorocit silindu-l sa traiasca? De ce nu avem dreptul de a ne alege daca vrem sa ne nastem sa un? Dar cum sa facem aceasta alegere inainte de a stii ce inseamna a trai? Si dupa ce am aflat raspunsul la intrebare, ma intreb cati dintre noi ar mai vrea sa traiasca? De ce la sfarsitul vietii toti vom fii judecati dar pe El nu avem voie sa-L judecam nici atunci cand traim? Acelasi raspuns mereu: Pentru ca El este creatorul noastru si are drept de viata si de moarte asupra noastra!!! Atunci de ce ne-a inzestrat cu gandire? Avem gandire, dar cu numai o anumita limita de cunoastere, intelegere si perceptie. Tocmai pentru ca avem gandire eu imi pun astfel de intrebari si redau aceste "unchiuri de privire" , dar nu inseamna ca a mea gandire este corecta sau nu.
      Suntem oameni, gresim, cum se spune El chiar nu greseste niciodata? Ce raspuns are pentru mine cans Ii spun ca a gresti aducandu-ma pe pamant, experiment gresit?
      Iisus este CALEA, ADEVARUL si VIATA. Atunci ce se intampla cand nu mai suportam sa traim? Suntem ai Satanei?
      La un moment dat nici nu stii ce sa mai crezi, daca exista Dumnezeu sau multe fenomene neexplicate ce se intampla in noi se datoreaza folosirii unui procentaj foarte mic al creierului. Cu ce se mai "joaca" creierul inafara de functiile organismului? Psihicul este unul din cele mai mari atuuri ale omului atunci cand il folosim cum trebuie dar si cel mai mare dezastru atunci cand suntem pierduti!
      Un lucru care imi este greu sa il "explic" este sufletul, deoarece atunci cand vorbesc de el, il i-au ca pe un concept spiritual nu numai religios. Cred in suflet ca este de origine divina (care suflet? care exista candva, probabil!) si deci astfel cred in Dumnezeu. Dar nu sesizati o diferenta intre " Cred in Dumnezeu" si "Cred ca Dumnezeu exista"?
      1. "Cred in Dumnezeu" adica a-I urma calea, a iti inchina viata Lui, sensul vietii, supunere (dar nu in sens peiorativ.
      2. "Cred ca exista Dumnezeu" inseamna a-I accepta, a-I recunoaste existenta dar nu neaparat si supunearea (cu sensul mentionat mai sus). Eu tind mai mult spre a 2-a varianta, stiu ca exista, simt ca exista dar nu mai pot reveni al stadiu "emotional" pe care il aveam candva. Intre timp pe parcursul vietii ( car enu-mi cuprinde prea multi ani) m-am pierdut si numai am nicio incredere ca ma voi regasi si evit orice speranta de a ma mai intoarce la viata. Drumul vietii mi l-am ales, de fapt, al scufundarii treptate pentru ca ceva brusc si iremediabil nu-mi este ingaduit sa o fac.
      V-ati intrebat vreodata cum au aparut rasele umane, deoarece in Rai Adam si Eva erau albi? Poate din cauza conditiilor de mediu sau de adaptare? Daca stie cineva un raspuns la o astfel de intrebare, un raspuns religios, as fii chiar interesata sa aflu!!!
      Sunt om deci am dreptul sa gresesc in rationamente dar asta e o abordare din mai multe puncte de vedere nefinalizate intr-un raspuns, asa ca accept atat critici cat si confruntari de idei.

13

Ai nevoie de un sfat? / Răspuns: dragoste in fata monitorului

« : 27 Noiembrie, 2004, 07:41:05 p.m. »

Buna lara..interesant subiect ai abordat..dar mai interesant de trait..Am trait si eu asa ceva pe pielea mea si nu vreau sa-ti spun cum s-a terminat pentru ca nu asta este important.Oki, l-ai intalnit pe net..dar depinde in ce imprejurare l-ai intalnit, psihica sau doar de dragul unei distractii sau pofta ca a conversa cu cineva..Eu pot sa spun atunci cand l-am intalnit ca aveam o mare pofta de discutie..poate ceva mai filosofica..L-am apelat si incetul cu incetul am intrat in viata lui si el in a mea. Cum s-a intamplat asta? Incercand sa-l fac sa uite macar pt un moment de durerea lui psihica, sa-i spunem asa, i-am dezvaluit o parte din sufletul meu si fenomen interesant, asta s-a intamplat si la el, adica avea aceeasi intentie fata de mine. Am discutat ff mult pe baza problemelor lui, si asta e ff important Lara cum s-a inchegat legatura, dar fiind vb de o fiinta ff importanta din viata lui si de distanta care era fizica intre noi, nu prea am avut cu ce arme sa lupt. Nu am mai gasit pana acum o legatura asa spirituala pe care am avut-o cu el, si de fapt nici nu vreau sa mai aud de asa ceva..Practic am dat speranta unui om..care  nu prea mai avea viata...nu a putut merge mai departe si cam asta a fost in linii foarte scurte, nu stau acum sa-i fac un portret psihic lui sau mie. Acum m-am transformat eu in acel om care era el inainte..si nu prea mai am chef sa ma scol in fiecare dimineata..Stiu cum este acea febra care te ia cand stii ca,dotorita nu stiu caror circumstante stai departe de calculator, stiu cum e cand nu poti sa adormi fara sa-i fi auzit grasul, de vazut...nu mai spun...parca la un moment dat intervine si izolarea pt ca pe el il vezi in calculator..ceea ce pot sa spun este ca nothing last forever nici relatiile face to face nici cele de la departare..asa ca enjoi de moment daca stii ca mai tarziu vei stii ca iesi din ghiarele mortii, hai sa ne explicam mai...fara termeni morbizi,oki, se sperie lumea..daca stii ca vei putea sa suporti momentul despartirii atunci cand va interveni, cum sa te organizezi psihic..nu are cum sa ti se intampla ceva rau..dar tare as vrea sa vad chesti asta..Lara nu iti stiu modul de gandire cum nu il stiu nici pe al lui, si nu e treaba mea sa-l aflu, voi va stiti pe voi atat cat va stiti, nimeni nu-ti poate spune ce sa faci in astfel de cazuri. Intotdeauna vei auzii si parti negative dar si pozitive, dar depinde pe ce baze s-a constituit relatie, e adevarat eu stiam in ce ma bag, adica sa nu traiesti in umbra acelei persoane, si nu ma refer la el, iar acum eu pt mine nu am mai ramas decat o umbra, dar am riscat....depinde de ce vrei tu sa fac..pardon de ce vreti voi sa faceti...te salut cu respect..si sa aveti grija de voi..

14

Poetry / My Philosophy Of Death

« : 26 Noiembrie, 2004, 02:23:11 p.m. »

                      My Philosophy Of Death

       When I close my eyes at night i see shadows of death surrounding me closer and closer.
       I can feel them, the smeel of death is near every moment, they come slowly and your soul is already taken.
       They are not to be trusted even if they look like angels.
       Death can be sweet sometimes and you must taste every drop!
       The shadows comes to you, don`t be afraid a warm feeling will surround your body and then death will do it`s part:
       To drown in the underground!
       Now, you have seen it, you know how it is to die!
       You can feel it, even if it is a dream!
       Have you ever felt the death near you?
       Are you afraid to die?
       Why?
       It is a natural thing, like an eternal kiss!
       Just enjoy it like you enjoy life!
       What is the meaning of death to you?
       What will you say when death comes to you:
      " What took you so long?"
       When the night falls I wonder:
      " Will i wake up in the morning or will I wish to be dead already? "
       Sometimes the pain is unbearable but this can be a way out?
       I had the pleasure to see a sparkle of light but this was an ilusion?
       If not, why my eyes are coveresd with darkness, again?
       I don`t whant to fall asleep because I`m afraid of the emptiness of my dream,
       But I feel so tired of thid world I really need my rest, an eternal one!
       I see only shadows and i can hearthere calls, should I answer it?
       I wonder what happens when the heart stop beating?
       How it is to live your last moment of life?
       If tomorrow I won`t wake up how will miss me because sometimes i cann`t bear myself?!
       The pleasure became my pain, the pain is like a sweet voice inside my head!
       I`m falling and there`s nothing that you can see because i`m dead insid of me!
       My soul is gone away, somewhere far and soon my body will join the long way!
       I`m blinded by darkness who it is made by shadows,
       But there can be a light only for the mortals one.
       They can be saved by the light that means hope,
       But what can we do when you have the frosen heart that mealts your soul?
       We are lost in the unknown and there`s no hope for this.
       Why don`t we make the unknown to be known?
       Because once we reveal the unknown we have no place to hide!
       Sometimes I wish that i can read peoples mind
       But if this would hapen what emptiness our soul are to be fond!
       Come and hide into the shadows with me and you will see it is yourself that you are hiding for.
      Come with me into the darkness that you can not escape from,
      Rise and met the death that it is in front of you and know that you are bless!!!
      Don`t run away from it, you know you cann`t escape the death that shouts inside of you!!!
      Don`t you realise how bless you are because death comes to you when your hool soul crys for his immortal kiss?!?
      Rise and meet your destiny angel falling from grace!!!
      I long for the moment when my soul will be apart from my body
      And I will escape from this world so cold and empty!
      I am realising that the days passes by my soul is lost and nobody can save me because I cann`t save myself!!
       I`m waiting in the dark for the call that will end it all!
       The hope is running into my veins
       But once it cut the root with all that means life.
       My blood it is poison, my brain is dameged,
       My soul is taken, my heart is broken,
       My body is the only thing living
       But soon this dead alive will be over.
       Please tell me who I am,
       Because i don`t have the streath to find myself again.
       I`m lost inside of me and I`m beginin to love the shadows.
       Why have you left me here?
       Do you whant to became the death bride?

                              TO BE CONTINUE
       

15

Povestea mea / Răspuns: Intr-o lume in care copiii mai pot zambi inca....

« : 25 Noiembrie, 2004, 01:02:43 p.m. »

Multumesc frumos Lorelai..se prea poate...Nu stiam ca se numeste asa..dar autorul cred ca este acesta..Mersi frumos de reimprospare..