nu am postat prea mult pana acum pt k vreau sa citesc tot ce s-a scris pana cand imi dau si eu parerea. insa acum, sincer, nu am avut rabdarea sa citesc toate aberatiile, toate comentariile... din afara. sunt la inceput, nu ma cunoasteti, poate va simtiti jigniti, unii dintre voi, insa, mai mult sau mai putin, am trecut prin asta. tot 15 ani aveam si eu. si ink nu vreau sa recunosc. putini stiu ce s-a intamplat, cei care ar fi trebuit sa ma ajute mi-au intors spatele si mi-au zis ca i-am dezamagit. de aceea ink mai cred k a fost vina mea. cu greu, cineva a incercat sa ma faca sa vorbesc despre ce s-a intamplat atunci, dar prea tarziu. trecusera deja 2 ani. nici acum nu pot. nici acum nu recunosc ce a fost, pt k nici eu nu am inteles. cert este ca am spus "nu", si ca nu mi-a facut nici o placere. m-am schimbat dupa aceea. am devenit alt om. eram matura si atunci, insa, in acel moment, m-am izbit de zidul dur al realitatii. din fericire, am luat "pastila de a 2-a zi" [vorbise cineva despre asta - pana acolo am ajuns cu cititul, apropo], dar unele nu au sansa aceasta. pt unele e prea tarziu. oricum, pe mine m-a obligat cineva. asta a fost singurul lucru bun pe care l-au facut, pentru ca eu eram distrusa, si nici acum nu pot spune ca sunt... intreaga decat din punct de vedere fizic. ce e dupa aparente... nici eu nu stiu. asa ca ce-ar fi sa nu va mai dati cu parerea si sa ii condamnati pe altii, cand nu stiti despre ce e vorba? e atat de usor sa privesti din afara si sa acuzi! cati ar avea suficient sange rece incat sa treaca peste?