
tarziu s-a indurat hangita asta sa raspunda. Iertata-mi fie intarzierea dar cred ca dupa alergatura de azi am adormit lipita de soba.
Se facea ca umblam printr-un tinut vechi si uitat de lume,...
Cel Puternic îşi fuma Pipa Păcii drept semnal de chemare a tuturor neamurilor. Fumul se ridica tâind aerul ca un nor alb de zăpadă, pâna ce atinse acoperişul ceresc şi-l învălui în întregime. Toate triburile zăriră semnalul, văzură îndepărtatul fum şi înţelepţii le ziseră:
- Cel Puternic îi cheamă pe războinici la sfat!
De pe văile apelor, din prerii, veniră războinicii neamului, îndreptându-se spre Marea Stâncă. Se înfăţişară acolo cu arme şi veşminte de război, văpsiţi ca frunzişul toamnei care azi îi saluta în cea dintâi zi. Îşi aruncau unul altuia priviri sălbatice, căci în inimi duceau certurile tuturor vremurilor, ura şi o nepotolită sete de răzbunare.
Zămislitorul Neamurilor, îi învălui cu o privire plină de dragoste părintească, ca şi când mania şi neînţelegerile lor ar fi biete certuri copilăreşti, întinse mâna dreaptă, potolindu-le revolta şi le vorbi c-un glas asemeni vuietului apelor, ce cad în abisuri:
- Copii mei, v-am dat pământuri pentru vânătoare, ape pentru pescuit şi nu sunteţi mulţumiţi! Vă războiţi unii cu alţii şi uitaţi că puterea stă în unirea voastră aşa cum nenorocirea vine din dezbinare! Fie ca de azi să trăiţi în pace şi-nfrăţire! Vă trimit pe cel care vă va da învăţătura şi va munci şi suferi cu voi împreună. Ascultaţi sfatul lui şi vă veţi înmulţi şi veţi trăi în belşug dar şi cu modestie. Scaldaţi-vă în râu, ştergeţi-vă însemnele războinice de pe chipuri, sângele de pe degete, îngropaţi-vă ghioagele şi armele, împodobiţi-vă cu cele mai frumoase pene ale voastre, fumaţi Pipa Păcii şi ...
cred ca aici m-a trezit vorba Domniilor voastre. E dar cum ramane cu cele povesti?
