Trubadurul ostenit si bolnav s-a adunat de pe drumuri in noaptea asta ca sa va ureze Craciun fericit. Ii e dor de han, de zambete, de povesti si a pribegit prin lumea larga prea mult, pana si-a ratacit cantecul.
Dar a gasit un brad de Craciun pe care l-a adus la han, chiar daca a facut-o cu intarziere.
Fac focul, pun vin la fiert si ma asez in fata vetrei, cu privirea pierduta in flacari, visand si inganand parca pentru sine, parca pentru altii:
Dulce galbenă gutuie cum şi eu bălai eram
Mi-a pus mama o gutuie ce se coace-ncet la geam
Aş muşca-o dar mă doare mă cuprinde-un fel de jind
Iar acum că trece anul parc-o văd îmbătrânind.
Galbenă gutuie dulce amăruie
Lampă la fereastră toată viaţa noastră.
Mama mea n-avea nici globuri nici beteală şi nici stea
Sărbătorile de iarnă cu gutui le-mpodobea
Mi-a pus mama o gutuie la fereastra dinspre drum
Şi o văd cum luminează n-am putere s-o consum.
Parcă are-n ea ceasornic şi al mamei plânset sfânt
Luminează şi se stinge o gutuie pe pământ
Luxul mamei cel mai mare când copii ne mai simţeam
Era pâinea de pe masă şi gutuia de la geam.
