Norocul meu ca usa e intredeschisa, c-abia-mi trag sufletul. Sper ca Vulpea n-o sa ma urmareasca inauntru. Da' dupa rusinea patita, nu prea cred eu c-o sa-si mai scoata mustatile din vizuina curand. Oricum, noroc c-am gasit locul asta, parca Han i se zice prin partea locului, ca la cat de jumulit sunt, nehalit si plin de praf, nu prea-mi arde sa mai dorm inc-o noapte-n vreo scorbura, hranindu-ma cu castane crude si bureti. Mai ales dupa ce-am patit aseara, cand tocmai ma pregateam sa-mi infig dintii-ntr-o palarie de ciuperca si m-am trezit cu respectiva urland ca din gura de sarpe ca-i otravitoare si ca sa nu care cumva sa-ndraznesc sa pun botu', ca ma ia mama zmeilor. (Ce expresie aiurea relativ la ciuperca, "ca din gura de sarpe" - de parca serpii ar fi vegetarieni, yeah, right!)
Ma-ntreb daca asta o fi Hanul ala de i s-a dus povestea pana-n regatul Rozelor, la Curtea tatei. Cic-ar fi plin de voie buna si de oameni cu darul magiei si cic-ar aparea din senin in calea ta cand ai mai multa nevoie de-adapost! Sper sa fie Hanul ala, nu de alta, dar ultima data cand m-am aratat lumii, mai sa ma bage la borcan, ca pe gogonele, in nus'care muzeu. Cica n-au mai vazut spiridusi din copilarie. Pai da, normal, ca aia mari au ochelari. De cal!
Unde-o fi toata lumea? Hangita o fi prin targ si restul lumii o haladui prin lume, asa, ca mine, hai-hui. Simt totusi pe cativa sforaind in odaile de la etaj.
Ca tot veni vorba de somn, nici nu cred ca pot manca de obosit ce sunt, desi vad o gramada de bunatati aburind pe vatra calda. Poate... numai coltisorul asta de cozonac cu stafide, unul mic, sa nu se observe, ca prea miroase bine.
Si-acu' la somn, baiete, uite un locsor pe coltul vetrei, intr-un paner cu iasomie, numai bun pentru un sforrr cu sporrr, pan' s-or aduna musteriii de prin lumea larga si hangita o gata cu mustul cela mult laudat in sapte zari si peste sapte mari.
Subiect: Varful cu Dor - Hanul Viilor (Citit de 730844 ori)
