Domnita draga, uite o colindita mai intai, apoi se gandeste Trubadurul si la un cantec de dor.
Bogatul şi săracul
Dumnezău şi cu Petrea,
S-o luat a colinda,
Pă cununa dealului,
La casa bogatului.
- Bună sara, bogat mare !
- Sânătate, dumneatale !
- Gata-i cina, s-o cinăm?
- Gata-I cina, nu-I de voi,
Că-i de alţ’ boieri ca noi.
Dumnezău s-o supărat,
Şi de-acolo s-o luat,
Pă cununa dealului,
La casa săracului.
_ Bună sara, sărac tare !
Sănătate, dumnetale !
- Gata-i cina s-o cinăm?
- Gata-I cina, pă puţân,
Hai în casă s-o-mpărţâm.
Dumnezo dac-o cinat,
Cu petrea că o plecat,
Cătră Petrea-o cuvântat:
- Ie-n uităte, Petre-n jos!
Numai Petrea să uita
Şi pă loc că el vedea,
Căsuţa bogatului,
În mijlocu’ focului.
- Ie-n uită-te, Petre-n sus !
Petrea-n sus că se uita,
Numa el că ce vedea ?
Ia casa săracului,
În mijlocu’ raiului !
Gazde, mulţ’ ai să traiţ !
După moarte-n rai sa fiţ’.