Trebuie sa recunosc, draga Lady Allia, ca eu, cam fug de astfel de relatii. Poate , uneori cam prea cerebrala, cam prea pragmatica si ingrozitor de sigura pe mine, refuz sa ma las angrenata in suferinte. Este adevarat ca, si aceasta atitudine isi are riscurile ei. Te feresti de "foc", nu te arzi, dar nu simti nici caldura lui. oricum multumesc pentru raspuns. Incerc totusi sa inteleg, de parca natura umana poate fi intotdeauna inteleasa...... Eu sunt ingrozitor de corecta, si mi s-ar parea normal ca, atunci cand doi oameni nu se mai simt confortabil impreuna, sa-si spuna, frumos, civilizat, gata, ramanem prieteni, dar...atat. Sau macar sa lasam sa se inteleaga asta.
Cat priveste cel de-al doilea aspect expus de tine, sa stii ca, uneori ma gandesc serios sa infiintez o fundatie, prin care sa ajut astfel de femei. prea ades (prin natura meseriei mele) intalnesc femei (majoritatea deloc proaste) care accepta resemnate, blazate, orice din partea partenerului. Care sunt debusolate si nu au curajul sa-si ia viata in propriile maini si accepta orice din partea celuilalt. Pe majoritatea le ajut neconditionat, dar, Doamne, sunt atat de multe....Nu sunt o feminista convinsa, dar cred ca, respectul de sine si optimismul este foarte important in viata.Fiecare dintre noi, indiferent de sex trebuie sa aiba , macar o viata linistita, daca decenta nu se poate.
Na, ca sunt off topic....sorry!