Imi cer iertare ca am crezut in acest joc amagitor in care amandoi ne-am jucat cu visele, in tot acelasi univers trist si pustiu, care nu mi-a oferit mie, nici macar o sansa...
Ma intrebam de ce ma agat mereu de iubirea asta de parca ar fi macar o sansa in ea...
De fapt ma intreb si de ce mai traiesc pe pamantul asta plin de lacrimi si ploi....
E ciudat, inca mai cred...in mine...
Octavian Paler a spus ca "Dragostea este un joc ciudat: sau amandoi castiga sau amandoi pierd!"
In cazul meu, lucrurile s-au complicat foarte mult...am pierdut doar eu, si am pierdut totul...
Imi pare rau ca nu am avut puterea sa te pastrez pentru totdeauna, nu am avut de unde sa o iau... am fost lovita iar, si iar, si iar ca si un ultim caine, care se ridica in picioare, nevrand sa renunte la lupta, dar care primea inca o lovitura care il face sa se gandeasca serios
la dorinta de a murii...
Se zice ca un caine se intoarce la stapanul sau, oricat de tare ar fi lovit... uneori mi-as dori si eu un astfel de suflet...
In universul acesta infinit ma simt ca o picatura de ploaie care mai are putin si se usuca, aiurea... Totul e aiurea...
E un sentiment pe care nu l-as dori nici celui mai mare dusman al meu, sa simti fericirea disparand, totul prabusindu-se ca un stupid joc de Domino in fata ta... lumina acoperita de intuneric... sa vezi cum iubirea este ucisa... fara ca TU sa nu poti face nimic...
Regret... Dumnezeu stie cat regret..
De fapt, stie si incearca sa vada pana unde pot merge, cat va fi de departe, ultimul meu pas, ca dupa aceea sa ma ia in mainile lui si sa ma puna iar pe calea cea buna...dar eu nu mai pot sa
astept atat...
Ai fost totul pentru mine ... nimic nu a contat mai mult ca tine...
Ma simt josnic si ultimul om de pe acest pamant secatuit de iubire, daca nici macar tie nu ti-a pasat, nu stiu cui ii va pasa, si sincer, nu mai vreau sa-mi pese nici mie ... m-am ratacit in mine...dupa ce parca ieri, am incercat sa imi dovedesc iubirea... Am gresit, enorm de mult...
Eu am fost cineva care nu te-a meritat niciodata...si eu am fost cea care a primit pedeapsa celor care nu iubesc, desi am iubit... E cea mai mare pedeapsa...sa mi se ia iubirea...Un sentiment cumplit, dar pentru care...te iert, sa nu crezi ca te urasc... probabil nu mai conteaza !...
Te rog sa ma ierti pentru ca iti zic aceste lucruri, oricum, nu mai conteaza nimic...
Te rog sa ma ierti pentru tot...
Daca vei veni in inima cuiva, iubire, ramai acolo...daruieste totul, si nu mai pleca...iar daca vei veni in inima celui pe care l-am iubit ... te rog din suflet sa nu il faci sa sufere...
Si inca un lucru te mai rog... revino, iubire, in inima mea...
Eu...te astept !