Astazi mi-a venit in minte o jucarie draga din copilarie.Se numea HOPA MITICA.De o puneam in cap se intorcea automat in picioare.Mult am mai avut de lucru cu ea.Am studiat-o zile intregi si nu intelegeam de ce vroia numai in picioare?Era o papusica tare incapatanata,dar imi era tare draga.Imi zambea mereu.Dupa atatia ani i-as da un nume mai frumos,l-as numi DRAGOSTE.S-ar potrivi de minune cu HOPA MITICA.DRAGOSTEA rasare,asa cum HOPA MITICA vrea sa fie din nou in picioare,nu stii de ce rasare,nu stii de unde vine si ca si MITICA al meu,sta drept in fata ta si face ce vrea ea.Te invaluie cu caldura ei,de DRAGOSTE vorbesc nu de MITICA al meu si nu-ti da pace.Se deschide in fata ta ca o floare,te imbata cu vorbe frumoase si cand ti-e lumea mai draga face ce vrea ea,cum vrea ea ca si HOPA MITICA al meu.Poate ca cu HOPA MITICA m-as mai intelege,l-as tine in mana,dar cu DRAGOSTEA nu pot.Vine cand vrea si pleaca cand vrea.Ceea ce este trist ,este ca atunci cand este incapatanata ca MITICA si pleaca,uita sa zambeasca.Doamne cate lacrimi,cata durere.Invata-te DRAGOSTE sa zambesti ca MITICA,te rugam...