Este Don Juan fericit?

[Aledronix]

Eu cred ca el este fericit o perioada.Poate chiar o fooarte lunga perioada.
Mai apoi insa cred ca se plictiseste si incepe sasi doreasca o fata mai greu de cucerit si mai putin previzibila.Va dori pe cineva mai pe masura lui.

[Semiramis]

Don Juan nu este fericit. nu va putea fi niciodată. este cel mai bun exemplu de pierdere de sine şi negărire. da, aţi citit bine...negăsire. 

[Alia]

Don Juan nu este fericit! Desi traieste intens, este un creator a trairilor intense, un profesor ce descopera si scoate la iveala sexualitatea femeii, se tot cauta pe sine...si nu se gaseste. Sau poate ii este teama sa gaseasca. Poate fuge, de teama de a nu fi, el insusi sedus si abandonat.
Orgoliul lui, nu-i permite acest lucru.
Don Juan este un perpetuu cautator, iar la maturitate isi pune intrebari existentiale. Este nemultumit de sine, de faptul ca uneori, una din iubirile lui (pentru ca el chiar iubeste, fie si efemer, fiecare femeie pe care o seduce) ar fi putut fi cea pe care o cauta, dar, in dorinta sa de a gasi perfectiunea, a ratat ocazia de a fi fericit.
Atunci insingurat si neinteles, va continua sa spere ca, undeva, va gasi ceea ce cauta, dar, constientizeaza ca i-a trecut vremea si se va inchide intr-o lume a lui iluzorie, unde va trai pana la sfarsitul zilelor.
Aparent demn, cu un prezumtiv titlu de noblete, in realitate nefericit, cu un gol imens in suflet, golul ce l-a lasat probabil in inimile miilor de femei....

[Semiramis]

după atâţia ani, întreb eu iar: este oare don juan fericit?
în căutarea altei plecări, altor nuri, altor iubiri...

[Escu]

după atâţia ani, întreb eu iar: este oare don juan fericit?
în căutarea altei plecări, altor nuri, altor iubiri...

nu o sa fie niciodata fericit cu adevarat.

[Floris van Rosemondt]

Depinde de moment. Nu ca as sti exact cum ar putea simti unu' ca el... Dar in momentul in care simte ca iubeste cu toata inima lui, e fericit. Chit ca numai pentru o secunda.

[Escu]

Depinde de moment. Nu ca as sti exact cum ar putea simti unu' ca el... Dar in momentul in care simte ca iubeste cu toata inima lui, e fericit. Chit ca numai pentru o secunda.

Se minte pentru o secunda, iubirea nu tine doar o secunda...Si daca iubeste...nu-i musai sa fie fericit. Poa sa fie "nefericit" ca i s-a imbolnavit iapa...

[Floris van Rosemondt]

Rectificare: DIN momentul cand... Cat despre iapa... sa moara si capra vecinului.
Acu' serios, nu imi pot inchipui un individ, chiar si pe Don Juan, indragostit si nefericit. Poate-s idealist, da' chiar cred ca nefericitu' asta a iubit cu inima, nu numai cu trupul.

[Lorelei]

Doamne, personajul meu preferat din tot forumul este din nou in discutie 
Eu cred in continuare ca e fericit. Dintr-un motiv foarte simplu. Don Juan nu este un tip care se culca cu toate tipele si nu iubeste nici una. Eu cred ca le iubeste sincer. Pe fiecare dintre ele. In felul lui. Nu in felul in care vor ele. Acum - de ce e fericit? Pentru ca inceputul iubirii e intotdeauna minunat, plin de fluturi in stomac si de emotie autentica. Vrem nu vrem - timpul ramane eternul dusman. Foarte rar se intampla ca iubirea sa ramana la fel de frumoasa in timp. Sunt multe cauze, nu le discutam acum. Dar realitatea care ne plesneste peste ochi este ca iubirea se degradeaza in timp. (cu exceptii pe care le salut si in care inca mai sper) Asa incat Don Juan fenteaza timpul. El pastreaza numai partea frumoasa din fiecare relatie, nebunia, intensitatea. Singurul lucru care ma face sa am indoieli este o intrebare omeneasca: cum de nu oboseste?

[viulian]

Diferenta intre un don juan si unul care alearga doar ca sa se stie intr-o relatie, este ca don juan... alege, ca un copil care ridica efemere castele de nisip, doar nisipul fin, cat si perspectiva... Nu orice nisip e bun pentru a ridica un castel frumos.

Si asta face diferenta intre tenta de don juanism care o am citind topicul, si anume barbatul care se culca cu toate care se poate, si cel care are un anumit rafinament al contextului sa zicem. Analogia cu un copil care construieste un castel de nisip care stie ca se va destrama mi se pare una buna (pentru mine cel putin) de a descrie don-juanismul. Este si inocenta, este si nepasarea ca timpul va distruge opera, dar atunci, in acel context, acel castel este cel mai frumos lucru care se poate intampla. Doar pentru memoria lui cumva, pentru inca un cerc desenat pe traseul montan urmat de catre don juan, si tot e bun.

Deci trist nu e, dezamagit ca nu 'dureaza' nu e, doar ca daca e, trebuie sa fie ceva cu adevarat frumos.. Don-Juanul minimizeaza sexualul maximizand erotismul - si probabil ca fericit continuu nu e (altfel fericirea ar fi de fapt starea de normalitate nu? s-ar numi banalul cotidian!) - dar un relaxat cu suflet de artist, da, este..

[Floris van Rosemondt]

Ce te faci daca te alege castelul pe tine, Don Juan? Uneori pana si dumnealui cred ca nu prea are un cuvant de spus in asta. Daca ar putea alege sa se indragosteasca de una sau de unele care se indragostesc de el (sau nu se indragostesc de el), ar fi un zeu. Cel putin asa cred. Tocmai din asta si provine inocenta trairilor sale uneori. Cred ca nisipul isi alege constructorul, in cele mai multe dintre cazurile cand castelul iese o capodopera. Sau o mana nevazuta alege si nisipul, si constructorul. Daca Don Juan ar alege constient, atunci ar aparea o oarecare doza de fals in meretezele constructiei. Dar daca nu... copilul se joaca cu nisipul. Nisipul se joaca cu copilul. Frumusetea consta in faptul ca acel copil stie sa se bucure de nisip si de castel. Inocent.

[viulian]

De acord, trebuie sa fie o potrivire 'inconstienta' sa zicem - o alegere reciproca, pentru ca sa iasa ceva fain. Si nisipul sa fie maleabil si mana constructorului priceputa. Si totul va sclipi..

[Floris van Rosemondt]

Nimeni n-ar fi spus-o la fel de bine!  asa e, intotdeauna adevarul e pe undeva pe la jumatatea drumului.

[viulian]

 

[Semiramis]

iureş am făcut. în miez de noapte...