Daca a fost fericit n-as putea spune insa cu certitudine nu a fost nefericit. Nimeni nu repeta la infinit ceva care-l face nefericit decat daca este obligat sau masochist. Don Juan nu a fost in nici una dintre cele doua ipostaze. Nici nu cred ca el cauta ceva anume cu tot dinadinsul, cred ca pur si simplu traia. Oferea si primea in schimb clipe intregi, rotunde, complete, nu vindea iluzia eternitatii pentru ca nu o purta cu el, poate ca era lucrul care-i era cel mai strain. El a fost singur pentru ca a fost pe deplin liber, nici macar amintirile nu-l tineau legat. El n-atingea clepsidra nici ca sa retraiasca trecutul nici ca sa amageasca viitorul. Totul era neinchipuit de simplu. Pur si simplu traia, atingea ceea ce dorea si pleca mai departe , nu lua nimic cu el. Poate asta e implinirea, sa traiesti totul renuntand la egoismul posesivitatii. Primesti, oferi, nu pastrezi nimic si pleci mai departe. Nu cred ca raspunsuri la intrebari metafizice cauta el in fiecare femeie, cauta doar sa simta ca traieste si asta era singura modalitate pe care el o cunostea. Daca s-ar fi oprit la un moment dat sa iubeasca si sa imbatraneasca langa o singura femeie, ar fi fost un fel de sinucidere. Destinul lui a fost sa traiasca mereu noi iubiri, precum al lui Ulisse a fost sa caute mereu drumul catre Ithaca iar al Penelopei sa astepte. Toti s-au oprit din destinul lor doar ca sa moara.
Poate parea zadarnicia absoluta sau libertate si putere absoluta asupra destinului tau poate fi, depinde doar din ce perspectiva privesti lucrurile. De aici paradoxul : traiesti intr-un singur fel si te poti simti in mai multe, in functie de timpul si punctul din care privesti. Unghiul de fuga se schimba mereu
Subiect: Este Don Juan fericit? (Citit de 35587 ori)
