Este Don Juan fericit?

[viulian]

Eu deja nu mai stiu ce sa aleg. Pe Sisif il resping , ca de obicei, ca incapabil sa-si ia viata in mainile proprii - acceptand iremediabil soarta dictata de altii si fiind nevoit sa-si gaseasca compensari simtindu-se superior in neputinta.

Dar tot nu pricep cum e cu Don Juan.. pe de o parte, din punctul meu de vedere, e fain sa cunosti si foarte multe femei, dar e faina si una dar buna (din toate punctele de vedere). Plus ca Don Juan poate alege. De aceea nu e Sisif. Daca nu ar putea alege, ar fi doar un robot, un automat dictat de instincte.. Imi place sa-l vad ca fiind ceva mai mult totusi.

Si de aceea nu ma pot decide..
1. o ea chiar si cu putin mai putin decat perfectiunea inseamna plafonare, dar o ea egal perfectiunea intruchipata este profunzime.
2. de la un punct cantitatea devine calitate.
3. perfectiunea este foarte.. legta de un punct de vedere personal.
4. accentul trebuie sa cada pe interior, pe ceea ce simte Don Juan - el alearga dupa exterior pentru a simti emotia interioara atat; altfel nu e nimic intim, nimic profund cautarii noastre. Daca alergatura este dupa exterior, implicit este dupa himere. Tot alergatura interioara "se puncteaza".

Unde se termina "a actiona" si unde incepe "a contempla" la Don Juan ? Cata fericire e in fiecare din etape ?

[Lorelei]

Pai eu cred asa: contemplarea ar putea incepe cu adevarat numai atunci cand ar gasi-o pe EA (asta presupunanad ca o gaseste, asa cum vezi tu lucrurile, intr-un soi de perfectiune personala) si cand actiunea nu ar disparea, dar s-ar diminueaza cumva. Cred ca profunzimea o poate gasi intr-o EA, dar numai in EA cea pe care a tot cautat-o si pe care in sfarsit va fi gasit-o.

[Semiramis]

sisif a avut de unde alege...in final a ramas cu stanca, drept pedeapsa ca si-a atras mania lui zeus...dar sa-l lasam sa-si duca soarta...
cat despre (deja prietenul meu) Don Juan, el o gaseste pe EA in fiecare femeie, cu fiecare cautare, cu fiecare abandon. altfel, care ar fi rostul pandei...doar el sta in umbra, o observa si-apoi o haituieste. daca n-ar fi EA in fiecare femeie, care ar mai fi rostul vanatorii?!?

[viulian]

Pai atentia nu cade pe exterior - cade pe ceea ce simte el. Daca o cauta doar pe una singura (pe acea EA) il suspectez de fixatii caci e condamnat sa tot caute pana poate o gasi, caci a ales deja ca pe EA o vrea si nu altceva. E condamnat la repetitie, dezamagire, apoi noi sperante cu o noua ea, si ciclul se reia..

Ce vreau sa zic e ca daca apare deja un pattern, un tipar, si omul are o mica obsesie, atunci nu mai e atat de usor sa speculeze ocazia, sa contempleze.. Nu mai poate fi relaxat, chitit fiind sa o gaseasca pe EA.

Mm ?

[Lorelei]

Nu e foarte greu sa imaginam un Don Juan contemplativ de-a lungul cautarii lui, insa contemplarea asta imi pare cumva o contemplare de sine, o redescoperire a propriei persoane in chip de cautator, si atuci sansele de a gasi o EA (in care sa gaseasca si profunzimea totodata si nu o plafonare calduta) se reduc considerabil, din cauza asumarii propriei conditii de cautator (de absolut as zice eu - si absolutul se cam refuza in mod constant). Omul se autodefineste prin "a cauta" si nu prin "a gasi".

Mm?

[Semiramis]

eu tot asa cred...o cauta, o gasaste, o cauta iar, o gaseste iar. pana la urma despre ce vorbim? sau mai bine va las pe voi cu contemplarea si eu ma duc sa postez prin alte locuri mai primitoare?

ps Mm?

[Lorelei]

nu, eu zic asa: o cauta, n-o gaseste, iar o cauta, iar n-o gaseste iar si iar. si contemplarea e tocmai a cautarii asteia infinite...

[viulian]

Cat e spiritual si cat este sexualitate in cautarea aceasta ? Daca e doar sexualitate, e clar, cautarea va fi perpetua.. Caci vine orgasm, apoi alt orgasm, apoi alt orgasm, nu va fi un orgasm continuu.

Dar!

Daca e cautare spirituala.. e cam trista truda infinita. Caci truda infinita dovedeste dorinta de a trudi, si nu de a transcende.

[Semiramis]

spiritualitate la don juan? no way!!! sexualitate? cat cuprinde...iulian draga, ai spus-o mai bine decat mine! felicitari!

[Lorelei]

Aici va contrazic. Daca totul s-ar reduce la sexualitate nesublimata in spiritual don juan ar fi asa cum l-au catalogat unii si altii, un simplu curvar. Dar tocmai cunoasterea asta prin visceral care se transpune in afectiv (si de aici si contemplarea) il face pe don juan unic si ravnit si etern cautator. Mi-am amintit niste versuri de Voiculescu in care e transpusa exact drama lui Don Juan asa cum o vad eu. Poezia se numeste "Cupa":
"ramai tot goala, mai mahnita dupa
pe buza ta atatea guri se-astern
oceane-au curs si s-au varsat din cupa
n-ajunge nimeni, nimeni nu astupa
fara de fundul visului etern"

[Lorelei]

fac ce fac si tot la don juan ma intorc. acum cu o noua intrebare. stiind ca va pleca inevitabil, merita sa fii una din multele ele in care don juanul o cauta pe EA?

[Semiramis]

cred ca nu conteaza cui te dai, atat timp cat o faci cu pasiune si cu totala uitare. nu m-as gandi la celebritatea lui, la palmares, nu m-as gandi ca pleaca...poate eu sunt cea care va pleca. asa privesc, asa ma simt.
iar pentru dragul de juan, as fi o alta picatura ce-i umple simtul, iubirea, nebunia...iar el ar fi o clipa minunata, o clipa in care as fi fost iubita. si ce iubita...

[viulian]

fac ce fac si tot la don juan ma intorc. acum cu o noua intrebare. stiind ca va pleca inevitabil, merita sa fii una din multele ele in care don juanul o cauta pe EA?

Adica merita sa i te dai doar daca te convinge _pana_ sa fii a lui ca totusi tu esti acea EA si deci implicit va ramane cu tine ?

[Lorelei]

Nu, tocmai asta intrebam: avand constiinta faptului ca esti una din multele, merita au ba?

[Semiramis]

sunt tare curioasa sa vad, cum de ar reusi dragul iulian sa fie una din multele... si cum va raspunde...HAHAHAHAHAHAHAHA