N-ai pentru ce să roşeşti, Lorelei!
Dimpotrivă, eu zic să fii mândră pentru că prin tine am renăscut ca poet - în momentul în care ţi-am citit poemele, m-am ambiţionat să revin la a scrie, că aproape renunţasem.
...Suntem toţi ca nişte fraţi. Buni, răi, ăştia suntem. Principalul e să fim sinceri unii cu alţii, să ne ajutăm pe cât ne stă în putinţă, dar mai ales să nu ne jignim.
Ai întrebat pentru ce scriem pe acest site. Pentru că, probabil, ne-am obişnuit unii cu alţii, pentru că simţim că e foarte lejer aici, între noi, că e o atmosferă propice creaţiei - în fond toţi pot posta, fără restricţii. Unii ştiu s-o facă mai bine, dată fiind experienţa acumulată, dar şi datorită lucrului necurmat, intens, cu ei înşişi. Mai tinerii noştri prieteni au, de-acum, o oarecare viziune asupra a ceea ce putem şi ştim. Important e să ni-i facem aliaţi, iar ei să aibă încredere în noi. Nu credeţi, dragilor?