Acum, ca si cu trei ani in urma, de altfel, ma gandesc ca au existat in istorie personaje pentru care pedeapsa cu moartea ce le-a fost aplicata se impunea ca o "necesitate stringenta". Ca sa dau numai cateva exemple, din trecut:
In trecutul biblic, femeile prinse "in pacat" erau scoase la poarta cetatii si ucise cu pietre.
Prin secolul XIV, oamenii banuiti de a fi posedati de diavol erau aruncati intr-o apa adanca. Daca reuseau sa scape, era clar ca sunt posedati si, drept consecinta, erau spanzurati. Cei care se inecau, in schimb, erau declarati nevinovati!
Si, mai recent, la sfarsitul secolului 20, pedeapsa cu moartea aplicata sotilor Ceausescu. Cata dreptate au avut acuzatorii si cata nevinovatie au avut condamnatii?
In schimb, in procesul de la Nuremberg nici unul din acuzati nu a fost condamnat la moarte chiar daca faptele lor au fost de o cruzime fara precedent!
...Razboi si pace (L. Tolstoi)...se pare ca intreaga istorie a omenirii se desfasoara dupa acest ciclu.
Imi veti spune ca astea sunt momente in care istoria striveste...
Iata un alt gand care nu-mi da pace: diavolul este impotriva pedepsei cu moartea. Lui ii place nebunia de orice fel! Chiar o genereaza!
Nici lui Dumnezeu nu ii place pedeapsa cu moartea! El este numai DRAGOSTE! Si atunci... ca sunt pro, sau ca sunt contra pedepsei capitale, in slujba carui zeu ma situez?!