Cum treci de la iubire la indiferenta? Gradat, dar in sens invers. Cu fiecare zi care trecea imi dadeam seama ca in loc sa fie placerea revederii, dupa o zi, sau jumatate de zi in care nu ne vedeam, era de fapt un discomfort. Nu-mi mai doream sa vin cu placere acasa, pentru ca ..dintr-un motiv sau altul aveam sa descopar ca acea casa nu mai era ACASA ci doar un loc unde nu era fericire...unde treptat nu mai era nimic. O perioada am mers luata de val, mi se tot repeta :Te iubesc, nu pot trai fara tine! in realitate era o dragoste bolnava, egoista, plina de scene neintemeiate de gelozie si de "pasat" responsabilitati ..dintre cele mai diverse. Ajunsesem sa cred ca era comod sa spuna :Te iubesc, dar dovada sustinerilor...de fapt nu exista. Am fost mereu o persoana corecta, cu fiecare "prostioara" pe care o facea, ii aminteam ca a mai scazut in ochii mei, ca sentimentele capata o alta conotatie, pana au ajuns la furie, indiferenta, saturatie. Atunci am spus STOP! Asa cum am iubit, gradat, asa am pornit si in indiferenta, tot gradat, pana cand in balanta nu mai era decat... indiferenta si nu numai...prietenie, compasiune...multe alte sentimente frumoase, dar nu dragoste..... Am ramas prieteni, ne sunam la zile festive, dar nu a putut accepta niciodata ca in viata mea poate fi si altcineva...eternele scene de gelozie se materializeaza macar intr-un telefon "intamplator" si "prietenesc". Important este sa ai puterea sa te rupi de o relatie nefericita, fara a pierde timp pretios......Cum treci de la iubire la indiferenta...prin obiectivism, si certitudinea ca ai dreptul sa fii fericit nu sa simulezi acest lucru...