10 Octombrie, 2025, 01:27:13 p.m.
Totul despre Iubire

Autor Subiect: Cum treci de la iubire la indiferenta?  (Citit de 33665 ori)

0 Membri și 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

21 Noiembrie, 2004, 01:29:02 p.m.
Citit de 33665 ori

AL`Xandra

Vizitator

Kessler a descris stadiile prin care trece o relatie ce se sfarseste pana la urma cu destramarea.
Destramarea unei relatii provoaca una dintre cele mai mari dureri pe care le putem simti in cursul vietii.
-Cum ajungem de la un sentiment de iubire si daruire totala la indiferenta sau chiar ura?

             Raspunde-mi si tu...

27 Noiembrie, 2004, 02:26:30 p.m.
Răspuns #1
Offline

curtezana


Buna intrebare. ;)se ajunge cu pasi marunti la  indiferenta si asta pt ca observi ca dragostea nu iti este impartasita (asta depinde si de orgoliul fiecaruia)cand stii ca oferi totul si nu vezi nici macar un dram de afectiune,de tandrete sau si mai rau ,primesti in schimb indiferenta celuilant...sau cand celalant crede ca i se cuvine totul fara a se implica prea mult...la ura cred ca nu se mai ajunge din moment ce incepe sa-ti fie indiferenta persoana de langa tine...
cind dragostea vorbeste,vocile tuturor zeilor par a fi adormite in armonia raiului...

27 Noiembrie, 2004, 03:05:07 p.m.
Răspuns #2
Offline

surfer1026


Eu cred ca totul tine de consum...La inceputul unei relatii partenerii vin cu un anumit potential (datorat in mare masura gradului de noutate), ceea ce determina implicit (ca la fizica) un transfer emotional (+ informatii, idei etc). Atunci cand "se termina benzina" cuplul se afla in fata unei stari de indiferenta (ceea ce era de aflat s-a aflat, el nu mai aduce flori, ea nu il mai asteapta cu masa facuta etc..). Din fericire (?) exista destule cupluri care trec de aceasta perioada; unii resemnandu-se (las' ca avem un copil impreuna sau "e ... dar e a mea") iar altii "producand" acea esenta din care se prepara iubirea. Adica unul sau ambii parteneri sunt (in mod natural sau calculat) preocupati sa ofere permanent unul celuilalt noi emotii, informatii. idei (in general lucruri care sa "hraneasca" iubirea).
 
"Lasa lucrurile sa fie simple, cat mai simple cu putinta, dar nu mai simple de atat"

02 Decembrie, 2004, 03:17:53 p.m.
Răspuns #3

naked_inside

Vizitator
eu cred ca nu trebuie sa intervina neaparat indiferenta in cuplu...de ce?pentru ca daca e intradevar iubire...ei,daca e intradevar iubire atunci fiecare zi e o noua zi in adevaratul sens al cuvantului...fiecare privire e o noua descoperire,fiecare atingere...nu,nu intervine,pentru ca iubirea inseamna descoperirea treptata si constanta...da,vedeti,pentru mine asta e iubirea(desi ar trebui sa o spun sub alt topic)...iubirea e acea cautare constanta si neintrerupta a personalitatii celui iubit,a placerilor lui,a sensibilitatii lui...a dorintelor lui,a defectelor,...si acceptarea celor rele ca ceva de la sine...nu,indiferenta nu intervine daca e cu adevarat iubire...si ca sa-l contrazic pe surfer...ei bine,nimic nu dispare,totul se transforma...in liniste si pace...ai vazut vreodata doi batranei la brat prin parc?ai vazut ce linistiti erau?doar ei...ei si nimic mai mult...eu am vazut...si cred cu tot sufletul in dragoste adevarata...sincera....fara indiferenta..parerea mea!

02 Decembrie, 2004, 03:32:31 p.m.
Răspuns #4

D3rb3d3u

Vizitator
pasi de urmat: iubire --> rutina -->  indiferenta --> despartire --> ura
cam asa se procedeaza, in cazurile fericite!  ;)

02 Decembrie, 2004, 03:43:07 p.m.
Răspuns #5
Offline

Semiramis

Global Moderator
sfarsitul unei iubiri nu inseamna neaparat ura (cu trimitere la mesajul prietenului d3rb3d3u  ;) pe care il respect).
indiferenta apare in momentul in care iubirea nu mai este intretinuta. iubirea nu tine o vesnicie asa, de una singura in virtutea faptului ca iubim. ea trebuie permanent regasita. fiecare despartire, din punctul meu de vedere este o tragedie. este povestea a doi oameni care la inceput nu respirau unul fara altul si care in timp au inceput sa nu mai poata respira unul in preajma celuilalt. dupa iubire apare obisnuinta apoi indiferenta si apoi inevitabil despartirea sau lunga agonie...
Whatever happens, happens for a reason!
Orice se intampla, se intampla cu un scop!

04 Decembrie, 2004, 01:17:09 a.m.
Răspuns #6

bke

Vizitator
referitor al ce a zis "alexandra"(care din pacate sau fericire nu mai e printr noi[a se intelege ca nu a murit,ci a plecat din motive de copyright])depinde la ce fel de durere se referea , cea sufleteasca ... sunt de acord cu ea, dar daca e vorba de durere in general ce o implica pe cea fizica nu sunt de acord. Durerea fizica de genu primesti un glonte in mana.... nu stiu daca este egala cu cea sufleteasca... adica poate cea fizica dureaza mai putin dar o taietura de cutit in incheietura de la sub brat nu se compara pe moment cu cea sufleteasca... sper sa gresesc in ceea ce zic

04 Decembrie, 2004, 08:53:51 a.m.
Răspuns #7

Lord_Saladin

Vizitator
 Durerea fizica nici macar nu se compara cu cea sufleteasca.Durerea sufleteasca e un chin enorm... nu se poate compara cu cea fizica.
 Cat despre Alexandra... nu conteaza daca avea drept de copyright sau nu. Scria pe acest forum lucruri de suflet, lucruri inteligente.Adeseori, citind randurile pe care le posta, ma simteam mai bine. Plecarea ei nu pot sa o cataloghez decat ca o mare pierdere.

05 Decembrie, 2004, 01:11:16 a.m.
Răspuns #8
Offline

ralucutza


Parerea mea este(si poate gresesc)ca niciodata nu vei ajunge sa urasti o persoana daca a-i iubit-o cu adevarat.Niciodata nu vei uri un om pe care l-ai iubit,indiferent de ce s-ar intampla,intotdeauna va ramane ceva in suflet pentru acea persoana si acel ceva nu este ura.Ma refer la cazurile in care este vorba de iubire adevarata

05 Decembrie, 2004, 01:37:14 a.m.
Răspuns #9

bke

Vizitator
well intre ati primi niste ciocane in degetele de la picioare pana iti rupe oasele si a fi distrus din punct de vedere sufletesc ce ai alege musafer? prima varianta fiindca nu se compara cu a doua?

05 Decembrie, 2004, 12:50:28 p.m.
Răspuns #10

D3rb3d3u

Vizitator
  De multe ori, cand m-am despartit de persoana care am iubit-o, nu am avut sentimentul de indiferenta, ci de ura relativa. Poate acest sentiment era un fel de zid care mi l-am ridicat in jurul meu, pentru a ma proteja. Cele mai urate perioade sunt aceste despartiri.
  Daca as avea de ales intre durerea fizica si cea sufleteasca, as alege fara a sta pe ganduri cea fizica. Durerea sufleteasca e una care te chinuie si te macina fiecare secunda din zi sau din noapte, nu te lasa sa dormi, nu poti manca, nu poti gandi coerent.

05 Decembrie, 2004, 11:17:55 p.m.
Răspuns #11

Lord_Saladin

Vizitator
 Adevar graiesti aici, Derbedeule... ura este adeseori un paravan, care te poate ajuta sa uiti mai repede persoana iubita, si sa innabusi acele crampeie de iubire ce mai exista inca.
 Bke... am vizitat pagina ta de web.... e misto realizata, chiar daca subiectul nu ma incanta... oricum, dai de inteles si de acolo ca cunosti destul de bine mijloacele de tortura  :).

06 Decembrie, 2004, 03:21:08 a.m.
Răspuns #12

bke

Vizitator
ha ha ha ... mersi , este prima mea pagina realizata in flash intr-o perioada mai "neagra" ... acum vreau sa pun o cruce in locul acelui simbol nesemnificativ...
cu durerea fizica si sufleteasca ... ce zici de cancer? sau sida? sau tot nu sunt la fel de nasoale precrum durerea sufleteasca... parerea mea e ca in ambele iti doresti sa mori cat mai repede ... doar parerea mea.

06 Decembrie, 2004, 10:42:00 a.m.
Răspuns #13

D3rb3d3u

Vizitator
mda... vroiam sa iti spun ca prefer sa ma calce o masina si sa nu mai stiu ce se intampla cu mine, decat sa mai trec prin ce-am trecut. Si by the way: iubesc prea mult viatza, ca sa imi doresc sa mor !!

06 Decembrie, 2004, 10:54:38 a.m.
Răspuns #14
Offline

Semiramis

Global Moderator
dragilor,
cred ca ati cam deviat de la subiect... ;)
si pana la urma, cum treceti de la iubire la indiferenta?
Whatever happens, happens for a reason!
Orice se intampla, se intampla cu un scop!