Parerea mea este ca da, te poti indragosti de cineva pe internet, chiar si daca nu il vezi. (pentru unii poate e chiar un avantaj.

) Am aflat nu de mult de cineva casatorit dupa ce s-au intalnit pe net.
Sincer, eu vad doua mari avantaje pe care le ofera netul:
Primul,
e vorba de un mijloc de a intalni alte persoane singure, asemeni tie. Poate iti lipsesc ocaziile, esti prea ocupat(a), nu frecventezi localuri, nu prea iesi, cine stie?! Sunt o mie de situatii. Cine poate sa spuna ca nu-i asa? Maria? Nu cred, e o fata rationala.

Cunostintele in felul acesta se fac mult mai usor ca in realitate, asta e adevarul si e si un avantaj aici.
Al doilea ar fi ca
in felul acesta poti sa cunosti o multime de lucruri despre cealalta persoana. Net inseamna nu numai "chat" ci si "forum". Luand doar exemplul forumului nostru, poti vedea cum gandeste cineva, cum scrie, ce intrebari isi pune, cum raspunde, ce-l framanta, ce-si doreste si cate altele....
E drept, pe net nu exista dragoste la prima vedere!

Si ce?! Decat o fata care sa te dea gata de cum ai vazut-o, mult mai bine sa te fi cucerit prin bogatia sufleteasca pe care o poate arata prin scris. (Evident, cu conditia sa nu-i compuna altcineva mesajele.

) Potrivirea in gandire e esentiala pentru a forma un cuplu. Scriindu-va, chiar si pe net, va puteti cunoaste intr-o buna masura. (Oarecum fara legatura, imi amintesc de ce ne spunea "profa de geogra" din liceu: "inainte de a cere pe cineva in casatorie fa cumva ca sa iti scrie o scrisoare!"

Femeie in varsta.)
Adaugand la toate acestea posibilitatea de a va vedea, vorbi si auzi "pe viu", putem avea o imagine mai clara asupra avantajelor netului si nu sunt chiar de neglijat. Spatiul acesta virtual va fi din ce in ce mai cautat de oameni in cautarea unei jumatati. Si atunci, la intrebarea "Cum v-ati cunoscut?", n-o sa mai faca nimeni fata asta

la auzirea raspunsului "Pe net.".

Nu credeti?!
Netul e insa un prim pas, proba adevarului vine cunoscandu-va in "carne si oase"
*. Nu poti fixa data nuntii si trimite deja invitatiile

doar intalnind pe cineva pe LoveTime. Dar poti discuta despre asta, nu?!
nota*: cunoscandu-va in "carne si oase" nu inseamna sa va cunoasteti culcandu-va impreuna!
Poate unii asta ar considera ca fiind "proba adevarului". 
PS superimportant:
Iata ce m-am trezit scriind in incheiere:
"Pomenind despre toate aceste "minunate avantaje"
, nu vreau sa dau apa la moara celor care nu inteleg ca in situatia aceasta nu putem vorbi decat de inceputul unei relatii, a unei jumatati de relatie si nu e vorba de o relatie intrega." Suna foarte bine la prima vedere, insa m-am izbit de logica! Despre ce vorbim noi aici de fapt, nu de iubirea dintre doua persoane?! Si la baza oricarei relatii de cuplu nu sta la inceput dragostea?! Cand zicem deci "iubesc!" vorbim foarte bine de niste inceputuri. Nici eu nu m-am casatorit si apoi am inceput sa iubesc. Ci invers.
Nu e iubire o relatie nascuta si intretinuta pe net? Nu?!?!?!?!?! Dar daca am auzi despre doi tineri care desi nu s-au vazut niciodata isi trimit de departe scrisori pline de dragoste? Ni s-ar parea romantic si frumos. Unele fete ar regreta, cred, ca nu au avut parte si ele de o asemenea frumoasa poveste de dragoste. Nu credeti?! Probabil reticenta vine de la cuvintele prea tehnice "monitor, net, chat...". Dar e aceeasi situatie de fapt.
E clar pentru mine, in ambele cazuri e vorba de iubire. Unei fete care spune "il iubeeesc!" poti sa-i spui ca ce simte nu e iubire?! Atunci ce e?

Ce sa fie atunci iubirea?(Vesnica intrebare, stiu!

)
PS si mai important: Pupici!

(cum i-ati simtit?

)
Dar daca as fi zis: "pupici dulci" ori "pupici fierbinti" sau...
(lasati atat!

)