Poveste

[Em'sSoul]

 Am sa va spun o poveste...povestea mea de iubire!!!
       A fost odata ca niciodata o trupa de teatru...o gasca nebuna de liceeni rebeli insetati de frumos si de arta...Acolo eram si eu...si El...
       Era toamna.Perioada concursurilor de teatru si a festivalurilor de acelasi gen era in toi...repetitii,nopti nedormite,nervi dar si daruirea pentru pasiunea noastra.Pregatisem o piesa de Mihail Sebastian,"Steaua fara nume".Eu jucam rolul protagonistei iar El,El era partenerul meu de replici si de idila.
        Idila noastra a prins usor aripi si in afara scenei si a luminii de teatru.A fost frumos...sublim...pur,da acesta e cuvantul,PUR!
        Emotiile intalnirilor,parca inima nu mai avea loc in piept si ar fi vrut sa iasa,fluturii din stomac la apropierea ceasului intalnirilor noastre,totul era fantastic,de poveste!
        Aceeasi banca din parc ne-a fost martora mereu si a devenit locul nostru,doar al nostru...soarele ne mangaia si noaptea ne imbratisa tandru...totul parea ca face comuniune cu noi,intreaga natura ne iubea..."-Bobocule" ...asa imi spunea si eu Il ascultam si Il iubeam si mereu aveam un zambet pe chip.
         "-Bobocule,eu nu o sa-ti spun niciodata...te iubesc...asta nu se spune...se demonstreaza.Cuvintele sunt aruncate si se uita repede insa faptele raman,ti le amintesti vesnic!"...avea dreptate.
          Idila noastra a durat trei luni...exact in ziua in care se implineau trei luni de NOI(nu de mine,nu de el) am primit un telefon : "-Emilia...Vlad a murit!".Mai departe stiu doar ca m-am trezit la El acasa cu El in brate dar nu era la fel ca inainte...nu mai avea viata..."Vlad nu mai e...Vlad nu mai e...nu mai e ...nu mai e.Vlad s-a spanzurat!!!"
            Nu a lasat nimic...nici o explicatie,nici o vorba...nimic.Doar o pagina intr-o agenda,aparent fara nici o legatura : "Ce dovada a dragostei poate fi mai mare decat a muri pentru persoana pe care o iubesti?!?".ATAT!!!Intr-adevar...faptele raman,nu se pot uita vre-odata.
            Si acum,dupa doi ani aproape merg la banca noastra si ma intreb "Ce ar fi fost daca...".Dar nici un raspuns de nicaieri.
            Si am incalecat pe o sa si v-am spus povestea mea...a Lui...a noastra!!!

                    Va jur pe inima mea si pe amintirea LUI ca tot ce v-am scris este adevarat!!!

[Aramis]

Daca tot ce ai scris este adevarat inseamna ca ai suferit enorm.Imi pare rau dar nu uita niciodata ca dupa furtuna iese soarele.

[buburuza]

 :(draga emilia imi pare sincer rau ca a trebuit sa treci prin acele momente,nu stiu exact sentimentul dar sincer nici nu vreau sa-l aflu.defapt,stii m-am gandit de multe ori la asta si ma intrebam ce a-si face daca................nu stiu,nu stiu cum a-si reactiona inafara de faptul ca inima mi-ar muri odata cu el pentru ca el este totul pentru mine,chiar daca nu este langa mine el este totul pentru mine si nu a-si suporta sa-i fie rau.mai facut sa plang,multa bafta,draga mea si sper sa ai o viata mult mai frumoasa de acum in colo.te pupici

[Semiramis]

imi pare rau, emilia! imi pare rau! toate cuvintele din lume sunt de prisos...

[Lorelei]

Nu stiu sa-ti spun decat atat: limita oricarei iubiri e o iubire si mai mare.

[Robert.]

 "-Bobocule,eu nu o sa-ti spun niciodata...te iubesc...asta nu se spune...se demonstreaza. Cuvintele sunt aruncate si se uita repede insa faptele raman, ti le amintesti vesnic!" Si s-a spanzurat!

In cazul asta, vorbele ar fi fost mai nimerite decat dovezile! A tinut sa isi faca o iesire din scena ca la teatru. Pacat! Fara sens!

[DIANA]

Hm! Pare dur si rece, poate chiar nedrept mesajul lui Robert. , dar la o privire mai atenta nu pot sa nu ii dau dreptate! Cineva care te iubeste nu face deliberat ceva care sigur te va face sa suferi INUTIL!  Asa ca, Emilia, du-te inainte, nu mai plange o iubire care a existat doar in mintea si inima ta.  Ti-o spun cu sinceritate si prietenie.

[Robert.]

Cred ca pasiunea lui pentru teatru a avut un rol important aici. Asa se poate intampla daca sistemul de valori la care te raportezi este gresit. Alege pentru viata ta un sistem de referinta corect si atunci erorile vor fi aratate ca "erori".

O poveste socanta, zguduitoare tocmai fiindca e adevarata, a unuia care asta a si cautat: sa impresioneze! Un efect neinsemnat, totusi, pentru pretul imens platit! Dar daca aici avem un exemplu de iubire, atunci aceea e iubirea de sine! La Emilia s-a gandit ca va fi "purtatoarea" povestii lui si cea care il va face cunoscut. Iertata sa-mi fie analiza asta atat de sumbra. Cum sa nu iti exprimi dezaprobarea insa pentru asemenea gesturi?! In plus, nu-i exclus ca intreaga poveste sa mai inspire pe careva intr-un moment de ratacire sufleteasca si dezamagire. Acest mesaj ar trebui sa poarte in sine un avertisment!!!

Cu prietenie.

[Em'sSoul]

Va multumesc...stiu Robert,ai dreptate...a fost greu prima periada iar cea care a urmat a fost si mai grea...se amestecau sentimentele de culpabilitate cu cele de resemnare iar ceea ce rezulta nu era tocmai placut...acum...acum sunt bine...am regasit,sau descoperit un inger...
    Am gasit pe cineva care imi stie povestea ,pe care cunosteam de la teatru si care ma iubea in taina...suntem fericiti...SUNT fericita acum!

[ONLY DESIRE]

ceea ce ti s-a intamplat tie mi se pare ingrozitor!Prefer sa stiu ca voi iubi toata viata o persona si ca nu va fi niciodata a mea...dar sa am iubirea,sa am totul iar apoi sa o pierd in acest mod!Nici nu vreau sa-mi imaginez prin ce ai trecut!esti foarte curajoasa!

[Strumfita]

   Asa e .. esti foarte curajoasa.. eu nu cred ca as fi rezistat. Povestea este impresionanta .. si foarte dureroasa cand te candesti ca este adevarata. Am inceput sa plang numai citind povestea ta .. mi-e si frica sa ma gandesc ce as fi facut daca mi s-ar fi intamplat mie ..