NU! Voit, Nu!! Cine ne da dreptul sa ne consideram Dumnezeu? Cine sintem noi?
Ce stim noi din ce e deja hotarit,cind nici noua nu ne cunoastem cit si cum ne e destinul? Omorind,poate omorim singura fericire adevarata din viata noastra. Pentru ce?Pentru egoismul ca ne va fi greu?Pentru ce va zice lumea?Dar ce vom zice noi,cindva? Ce va zice Dumnezeu,nu ne pasa daca facem asta,facind-o nu credem in El.Dar in ce credem? In noi? Cine sintem noi? Uf!!de ce-si pun unii asemenea intrebari,daca DA sau NU?Atitea femei se chinuie sa nu fie spontan,sau sa ramina,iar altele-si pun asemenea intrebari;altele,nu pot spune alte femei pentru ca a fi femee cu adevarat inseamna mult mai mult decit...hm..dar,de unde stie ca nu se razbuna soarta si ar vrea si nu se va mai putea? de fapt ce valoare are ce simt si spun eu,cind fiecare face tot ce crede,deocamdata,ca-i bine? Of,NU,NU,NU......
(Am avut o colega,era de la tara,dragostea a facut-o sa se daruie la o virsta frageda si apoi,parasita de" iubit"si alungata de parinti ca au facut-o de ris,a venit gravida in Bucuresti,(stiu ca spunea ca o data mergea plingind prin ploaie,si a gasit pe linga trotuar, dusa de apa o hirtie de citiva lei;i s-a parut ca Dumnezeu i-a trimis acest dar sa-si cumpere piine)apoi,s-a angajat,a invatat,a nascut si a crescut o fetita care a fost cea mai mare fericire chiar si pentru cel ce ulterior i-a fost ficei ei, ca un tata adevarat,neputind avea si el copii.Pacat ca le- a rapit-o moartea la 18 ani.A fost un soc,prin care a trecut datorita dragostei sotului;creste o nepotica de la o fetita facuta "din flori "de o pustoaica,fetita ce a infiat-o.Nu mai stiu nimic de ea de cind s-a pensionat,dar de cite ori mi-o amintesc,o vad ca pe o sfinta si ma rog sa-i fie bine si ei si celor din sufletul ei.Of,dna.Cati,dna.Cati..) Deci nu e, ca e de la tara sau de la oras...e,nu stiu ...Atita stiu ca-s impotriva.Punct.(Poate si asta m-a facut sa fiu asa cum sint.)M.