Draga mama, sunt fiul tau alcatuit din suflet si trup, persoana vie, adapostita langa inima ta. Sunt fiul tau si-mi intretin viata cu sangele tau, decitu esti adevarata mea mama. Glasul meu nu se aude dar el exista si simt acest lucru cum simt ca am gura, ochi si urechi, cap si trup, maini si picioare. Cu acest glas vreau sa-ti vorbesc . Ma gasesc intr-un moment unic al existentei mele si nu pot sa nu-ti strig in constiinta. Stii mai bine ca mine ca sunt pe punctul de a fi ucis. Vai, ce cruda nefericire, ucis de propria mea mama! E prea tarziu sa vorbesc in cugetul tau? Nu vreau decat un singur lucru: VREAU SA TRAIESC! Sunt fiinta si mi-e draga viata. Te implor, scumpa mama, lasa-ma sa exist! Nu-mi lua lumina zilei si bucuria existentei! La sanul tau sunt in locul cel mai sigur si linistit din intreaga lume, de ce nu vrei sa ma ocrotesti? Ma aflu in acest rai pamantesc, dintr-o randuiala divina, de ce-mi iei dreptul la viata?
Ma indrept , mai intai spre inima ta. Iti cer intelegere si-ti caut iubirea. Niciodata nu esti mai aproape de propria-ti fiinta, cu un rost suprem si sfant de mama, ca acum. Niciodata faptura ta nu este incarcata de o mai aleasa maretie decat acum cand ma aflu si eu in ea. Esti sfanta prin prezenta mea, esti sfanta prin jertfa pe care o faci pentru existenta si devotamentul pe care-l arati fiind insarcinata cu mine. Nu renunta la numele sfant de mama, care face ca sufletul tau sa fie rug de iubire. Nu renunta la acest titlu care te onoreaza inaintea tuturor oamenilor cinstiti si credinciosi. Nu te pierde si nu te teme de viata mea si nu fi rece ca un monstru. Dar, mai ales, nu pata cu sange nevinovat ceea ce ai mai de pret , ceea ce ai mai nobil si imaculat in adancul fiintei tale.
Nu pot sa ma adresez constiintei mele. Am speranta ca glasul meu va patrunde in ea raza de lumina. Esti, intr-adevar, constienta de ceea ce te-ai hotarat sa faci? Banuiesc ca imi raspunzi imediat :" da , desigur". Oare vorbesti dintr-o certitudine sau siguranta deplina? Oare chiar asa iti spune constiinta? Eu stiu mai bine decat tine : te ascunzi in spatele constiintei altora, adica a celor care si-au pierdut de fapt limpezirea constiintei, indemnandu-te impotriva mea.Ce vor acestia? Unii din acesti potrivnici ai mei iti soptesc sau chiar striga spunandu-ti ca eu nu as fi om, ca nu as avea viata proprie, deci pot fi avortat. Nu, mama, nu categoric, nu te lasa inselata! Eu nu sunt doar o bucata de carne in pantecele tau , sunt viata si sunt persoana, am suflet si am trup, sunt faptura vie si sunt izvor de existenta .
Alti potrivnici mai spun ca as fi un simplu embrion, fara suflet viu si nemuriot, care poate fi suprimat oricand. In numele acestei presupuneri , ma poti omori pe mine si poti omori pe oricine. Daca nu exista suflet, nu exista crima. Mama, omul are suflet. Eu nu vreau sa mor niciodata! Tot asa , potrivnicii mei iti mai spun ca nu as fi om decat dupa ce m-as naste si as fi constient de mine insumi. Asadar , ai avea , negresit, dreptul sa ma arunci. Raspunde-mi: omul matur poate fi omorat in somn, pentru ca nu este constient?
Daca vei fi cu bagare de seama , luand aminte la tine, vei constata ca propria ta constiinta te opreste a savarsi crima avortului.Ea nu-ti ingaduie sa te atingi de sufletul meu, pentru ca el nu este un obiect in proprietatea ta, nu este un lucru de vanzare. Dimpotriva, eu sunt in primul rand proprietatea lui Dumnezeu si din partea Lui am dreptul de a ma naste. Si, pentru mine , Dumnezeu a rostit cuvintele acestea: "Inainte ca sa fi iesit din pantecele mamei tale te-am sfintit". Iti mai spun doar atat: cand glasul meu de acum va inceta, pentru ca m-ai omorat, va aparea un alt glas. El iti va aduce aminte necontenit de crima savarsita . Simplul fapt ca mai traiesti dupa aceea te va apasa ca o vine de neiertat.
Copilul tau.
Despre aceasta vina vorbesc eu.Nu exista pacat mai mare pe lume si niciodata nu va putea fi platit.