DOR DE TINE...

[alexia]

             Nu am inventat inca lumea ce te-ar putea transforma in atingere, nu am nascocit nici ideea care pusa in aplicare ti-ar da o forma si nici nu am gasit cuvantul-raspuns... Asta m-a facut sa ma intreb: intr-o zi, nu cumva te voi da uitarii??

[amelie]

din apa cerului am cules stropi de roua....din puritatea marii, raze de aur...din suierul vantului, notele cele mai dulci...din densitatea pamantului molecule de infinitate.....le-am impletiti toate....pentru tine le-am cules...tu esti vantul ce-mi racoreste obrajii arsi de lacrima suferintei...esti raza de aoare ce-mi lumineaza viata...esti ecoul iubirii ce-mi leagana sufletul...tu esti floarea nascuta din puritate...esti eternul...mi-e dor de tine.....

[Semiramis]

mi-e dor de mare. atât de dor...aş vrea să o văd noaptea, cu lumini în depărtare, vapoare năluci, vapoare piraţi. cât mi-aş dori să fiu pe unul din ele, să mă poarte departe, pentru luni de zile.
mi-e tare dor de mare, cu sirenele ei plânse peste stânci. marea cu glasuri cântate, prefăcute, uitate, ce cheamă drumeţi, perscăruşi sau scoici.
mi-e dor...

[sarrazinul]

Am simtit...
Am simtit o adiere de vant
pe obraz
in somnu-mi zbuciumat de dor.
o raza de soare..
a intrat in camera mea
punandu-si sarutul fierbinte
pe fruntea-mi ingadurata,
iar lacrima a tasnit
izvor al durerii!!
Am deschis ochii,
si-am stiut ca mi-e dor...
dor de tine...!

[Semiramis]

mi-e tare dor de tine.

mi te amintesc paşind, cu tâmple albe şi ochi căprui. te gândeai la stele. îmi arătai ursa mică înfiptă-n ceruri noaptea. atunci am învăţat să iubesc înălţimile, crestele şi norii.
mai ştiu nopţile când îmi spuneai poveşti cu inorogi, cu iele şi cu ilene cosânzene răpite de balauri. vorbeai cu glas egal şi câteodată te opreai să vezi dacă nu am adormit. atunci am învăţat să cred în basme.
şi da, cum aş putea uita zilele când îmi aduceai lalele, în mai? şi cum dorurile tale toate se întâlneau pe la vreo margine de lume...şi doar atunci am început să iubesc şi eu duca aiurea, păsările călătoare şi nuferii.

acum, te privesc cum dormi, iar inima mi-e mică, de dorul tău, de dragostea noastră. şi zâmbesc, te îmbrăţişez şi adorm şi eu lângă tine, visând la drumurile de mâine, la florile pe care mi le vei aduce la primăvară, la frunzele căzute-n parcuri...şi cine ştie într-o zi, curând, vom putea cuceri împreună lumea.

 

[katya1886]

Eu ma intreb doar cine mai esti azi. Esti mult prea aproape ca sa pot sa te mai cunosc, ma sufoca sa te stiu atat de aproape, sa iti simt rasuflarea febrila, sa iti simt mainile jucandu-se pe trupul meu. Dorul meu de tine iubire, azi se singe in dorul de  a te avea departe. Si sa te uit, sa ingrop fiecare sarut, atingere, fior si nopti de gemete. As vinde necunoscutului amintirile noastre.
Mi-e dor iubire de tine, de omul care exista doar in mintea mea, de cel de dimcolo de tine. cu aceleasi cuvinte mespuse, mereu flamanda de tine si de ele... visatoare, anormala, pasesc spre negura iubire... din dor de tine... mereu tu...

[amelie]

iubesc cântecul şi poezia din tine pentru că o simt şi ştiu că o trimiţi sincer către mine. Îti mulţumesc ca exişti…si că însemni atat de mult pentru mine…Priveşte-mă!… tu cheamă-mă în fiecare zi şi voi veni. Voi zbura mereu când vrei să-ţi fiu aproape...Tu spune doar atâta: Vino!
dragul meu drag, trimit către tine doar privirea sinceră şi caldă...zâmbetul şi iubirea sinceră din noi. Iubire nu găseşti nicicând decât în sufletele pure. Iubeste-ma asa cum stii doar tu...vei vedea că nu pot să te mint...lasă-mă cu sufletul să îţi ating privirea...Nu întreba de ce rămân cu tine atât de mult…pentru ca stii deja..

[amelie]

...mi-e dor de tine,dragul meu....mi-e dor de zilele cand imi luai fata in palme...mi-e dor de clipele in care priveai in ochii mei...mi-e dor de mainile tale pe trupul meu...mi-e dor de buzele tale pe gura mea...mi-e dor de imbratisarile tale....mi-e dor de dragostea noastra ascunsa si de pasiunea noastra dezlantuita...mi-e dor de glasul tau....mi-e dor de mesajele tale...mi-e dor de intalnirile noastre...mi-e dor de tigarea fumata impreuna...mi-e dor de plimbarile cand ma tineai de mana in vazul lumii ca si cand n-am fi existat decat noi doi pe pamant...mi-e dor...mi-e dor....mi-e dor de tine!....

[randunika]

mereu am fost o pers puternica, independenta, fara frica de nimik. cand ma uit in ochii tai simt ca imi stii slabiciunea, tot ceea ce sunt se pierde si ma simt neputincioasa in fatza ta , esti persoana care a regasit copilul din mine si a gasit femeia ce nu credeam vreodata ca voi fi. am simtzit nervi, am simitzit disperare .. dar acum invatz ce inseamna tristetzea ... ochi mici si tristi plecand capul spre pamant, in toata galagia nu se mai aud decat bataile inimii si o lacrima ce cade pe pamantul calcat in picioare de pasii grabitzi al  celor ce se uita spre cer cerand sperantza .. uitand sa multzumeasca ca daca nu ar fi pamantul nu ar putea privi cerul. lacrima dispare repede .. nimeni nu poate stii ca partea aceea de pamant a fost udata cu tristetze ...ea dispare dar durerea ramane ... lumea trece nepasatoare pe langa persoana care e pierduta in gandurile ei .. eu o privesc .. as vrea sa ma apropii dar astept .. nu cred ca stie ca e privita .. poate nici nu isi doreste asta. cu o miscare inceata priveste spre cer si se incrunta ... e totusi o privire ce descrie teama si in acelasi timp ura .. de ce sa ne dorim cerul? cand putem avea pamantul? de ce sa ne dorim cerul care e un simplu fond de culoare .. cand pamantul are atatea lucruri de admirat? ma gandesc ce se intreaba fiintza pe care o privesc ... privind`o am inceput sa gandesc si eu la alte lucruri si incerc si eu sa privesc pamantul si cerul ... sa intzeleg ce ar putea fi atat de minunat ... fara sa imi dau seama imaginatiza mea prinde culoare .. si vad o lupta surda intre cele  2 parzti . pamantul incearca sa ofere totul .. sa fie pe placul fiecarei fiintze ce il pasteste .. si ar vrea sa sa simta o rasplata cat de mica pt umilintza de a fi calcat in picioare .. in schimb nu primeste nimik ... nici macar o privire .. doar cerul ... care e departe si nimeni nu`l poate ajunge ... oare de ce aceste lucruri? din toate gandurile mele , tresar auzind un sunet .. ajunsesem si eu sa aud lacrima ce cade pe pamant . si fara sa imi dau seama incepusem sa traiesc sentimentele fiintzei ce o privesc .. ma cuprinde un fel de ura ... as vrea sa urlu sa tzip . dar undeva in mintea mea simt ca nu e ceea ce trebuie sa fac. incerc sa imi revin ... ca sa pot observa ce se intampla mai departe ... ochii ei tristi par a cere un ajutor .. o sperantza ... toata viatza s`a uitat spre cer si nu a primit nimik ... si cautand in inima ei a gasit sperantza de a privi ceea ce mereu a calcat in picioare .. cred ca deja nu mai plange pentru ceea ce isi dorea ... dar eu stiu? nu pot stii ce e in mintea ei .. in sufletul meu deja o simt foarte aproape desi ea nici nu stie ca exist . poate daca ar stii ca sunt aici ... cu ce fel de ochi m`ar privi? as putea sa ii inseninez calea? fac un pas .. incerc sa ma apropiu .... ea sta nemiscata .. parca si o stanca mai schitzeaza o miscare... dar ea nu ... e neclintita . merg incet catre ea ... si parca cu cat ma apropiu mai tare ea e tot mai departe ... ma opresc ... privesc ... e de necrezut .. poate e doar imaginatzia mea ... dar nu e asa .. ea chiar e mai departe si nu a facut un pas . incep sa alerg catre ea.. dar parca nu vrea ca cineva sa fie acolo . alergand ... catre ea .. ma aude si isi intoarce privirea ... ma opresc simtzind o lovitura puternica .. nu pot sa stiu  ce inseamna privirea ei e o privire noua .. nu pot crede .. nu stiu ce gandea fiintza ar puteam simtzi .. de ce? pt ca acea faptura eram eu .. eram eu  fiintza ce are ochii tristi ... de ce? de ce am ochii tristi ? de ce ma privesc de la departare? de ce nu ma pot apropia de mine? nici eu nu ma pot ajuta? si fara sa stiu fara sa simt .. eram in fatza fiintzei pe care o priveam acum cateva clipe .. si cu un glas stins intre : de ce? iar ea imi raspunde : pentru ca tu esti sperantza din mine care m`a parasit si a uitat ... dar varsand o lacrima din suflet ... m`ai auzit si te`ai intors inapoi, si acum am realizat ca nu tu m`ai parasit ci eu pe tine ... crezand ca totul este bine te`am alungat si nu am mai avut nevoie de tine , dar acum stiu ca oricat de bine sau greu imi e ... este nevoie de tine mereu.

[Semiramis]

mi-e dor de ploaie. o ploaie alunecoasă de vară ce crează oceane la rigole.
mi-e dor să păşesc cu tălpile goale prin apă. mi-e dor...

[Angy]

          Mi-e dor,de dor.

Ieri mi-a fost dor
Si astazi ma topesc.
Si plang de dor
Si mor de dor
Si maine iar imi va fi dor
Dar nu ma lecuiesc.
Ma doare dorul
Inca odata
Iara si iara..
Te strig
Te chem
Te simt
Te ard
Cu dorul.

[amelie]

Am nevoie de doua brate in jurul meu, sa ma ascunda de tot ce-nseamna intuneric, sa fim intr-un loc stiut numai de noi, cu soare plapand, sa simtim bataia lunga a inimii si strigatul ei de "dor de tine"!

[Strumfita]

mi-e dor .... imi mai daruiesti te rog un "noiembrie in doi"?

[Semiramis]

mi-e dor de parcurile cu alei de la începutul verii, când păsările pleacă la culcare. mi-e dor de luna întinsă peste lac, cu ochi căprui şi plete argintate. mi-e dor de iarba rece ce păstează urme de îndrăgostiţi. mi-e dor de băncile din lemn...
mi-e dor.

[Angy]

Mi-e dor de magnolia ce ma imbata cu mirosul ei in parc, mi-e dor de acel vis de altadata, mi-e dor de tata. Oh, Doamne, cat mi-e de dor!