la fel am fost si eu si chiar uneori aceste lucruri revin cu o nonsalanta cutremuratoare, dar vad atatia oameni in jurul meu care la nivel de individ simt cam la fel. Acest lucru nu imi mai permite sa renunt sau sa ma mai plang de aceasta constientizare cu jumatate de masura, multi, cutremurator de multi oameni nici macar nu isi dau seama de lumea in care traiesc, stiu doar un singur lucru sau isi doresc sa se simta bine... noi nu cautam fericirea, noi alergam dar nu dupa fericire ci dupa un nonsens. Eu vad in jurul meu in fiecare zi oameni care au crize care sunt isterici, stresati si simt ca dincolo de o simpla afirmatiesuntem o societate bolnava , e suficient sa te uiti mai atent la toti oamenii din jur si printre cunoscuti sau amici, sa i observi cum reactioneaza, cat de sablonati suntem si pare ca nu este nici o scapare pentru nimeni, multi isi gasesc refugii crezand in ceva sau nu, altii renunta.....
si totusi pare ca ceva care ar putea sa ne scoata din aceasta fundatura exista... desi este un lucru anevoios din experienta mea directa ma face sa afirm ca totusi se poate, dar e foarte greu...
pe undeva ar trebui sa te bucure ca treci prin aceste lucruri, inca nu ai devenit indiferenta la tot ce ti se intampla, vad ca esti putin cinica si asta ar putea fi un lucru rau pentru ca cu cat ai mai multe ganduri de acest gen cu atat vei suferi mai mult
eu inca cred in singurul lucru care stiu ca exista, in constiinta umana, nu in cea care este spusa la colt de strada sau afirmata ca sablon de atatia si atatia oameni, ci in cea pe care o simt aproape in fiecare zi, uite, ca exercitiu atunci cand privesc natura sau ascult cum siruie apa unui rau deja ceva s-a schimbat in mine, nimic nu mai este cum a fost, sau mai exista ceva care am invatat de la un om de stiinta din periplul meu pe internet, sunt niste intrebari simple la care nu trebuie sa ti raspunzi neaparat cum ar fi “ce fac acum ?”
mai este un motiv pentru care nu pot sa renunt asa de usor, am vazut destule exemple de oameni care au trait mult mai rau decat mine ( recent am vazut pe discovery cazul unui om care a trait cu o boala de piele extrem de dureroasa, nici nu mi pot inchipui cum este sa traiesti cu aceasta durere permanenta ) asa ca stiu foarte bine prin ceea ce treci dar nu ai nici un motiv sa renunti oricat de meschini ar fi oamenii sau oricat de rau te ai simti,
...mai cred ca nu ai renuntat la toate sperantele, ca inca pe undeva mai crezi in ceva, sau ai trecut de cealalta parte a baricadei in care crezi ca nu exista nimic care e un gand la fel de inutil,
exista o frumusete a vieti pentru care merita tot efortul existentei ...