"STRAINUL DIN OGLINDA"

[Semiramis]

"Daca vrei sa te regasesti pe tine,
 Nu cauta-n oglinda.
 Nu vei gasi decat o umbra,
 Un strain..."

Oda adevarului, Silenius

Ma tem de multe ori ca ma ratacesc de mine, lasand prea mult celei din oglinda libertatea de-a alege! Putem lupta fatadei? Putem sa ne transformam in noi insine?
Sau vom bantui mereu in jurul universului ce ni-l creem?

[sharara]

omul este ceea ce crede el ca este,ceea ce este el de fapt si ceea ce cred altii ca este....iti dai seama ca "strainul din oglinda"este mult mai complex si mai...decat cel care priveste..

[Lorelei]

Putem sa ne transformam in noi insine? hmmm. Ma tem ca e prea tarziu. Am invatat de mici sa fim altcineva, sa fim ceea ce vor altii sa fim. Autenticitatea se pierde usor si se recupereaza greu. Uneori pretul este mult mai mare decat am fi gata sa platim. Numai uneori, in noptile cu luna plina, ne apuca dorul de urlat la luna si ne imbracam in alb. Eu sunt mult mai putin decat sunt de fapt pentru ceilalti si mult mai mult decat sunt de fapt pentru mine. Autenticitatea a murit de mult. Acum histrionismul e la moda.

[david]

Cat de intense sunt aceste intrebari ? Chiar ai nevoie de tine sau nu stii care este drumul catre tine insuti ? Eu incep tot mai mult sa cred ca oamenii nu vor sa se schimbe.  Cand punem in balanta ceea ce suntem si ceea ce am dori sa devenim implicit ajungem sa alegem prima varianta, daca alegem a doua varianta ne vom sili sa credem ca suntem capabili de asa ceva, ca suntem mai buni si (asa cum  am fost invatati prin educatie ) vrem un rezultat care intarzaie sa apara, care amana intalnirea si ne trezim ca viata a trecut pe langa noi, poate ca secretul vietii se afla in acest paradox atunci cand esti in situatia de a nu mai alege nimic. Tot timpul noi facem alegeri mai mult sau mai putin constiente, de fapt tot ceea ce suntem se bazeaza pe alegerile pe care le facem. De pilda daca gandesti bine sau rau despre un om alegerea este a ta.

Stiu ce simti, imi este greu chiar sa scriu ceva pt ca nu sunt prea multe cuvinte de spus,  dar inca sunt optimist si vad ca continui sa fiu asa cu toate motivele care ma fac sa renunt. Inca cred in capacitatea omului de a putea sa si transforme viata intr o constiinta superioara, adica de a se intelege pe sine insusi.

[Semiramis]

un om nu se schimba niciodata. ceea ce ii este dat, va pastra de-a pururi. in momentul in care ajungem sa ne cunoastem cu adevarat, ne mai apropiem putin de Creator. Si Dumnezeu in acel moment zambeste si isi pleaca ochii spre ceea ce a zamislit. degeaba ma uit in oglinda...ma face sa zambesc la randul meu...sunt eu si-atat. si am nevoie de mine. si sunt ce imi doresc sa fiu. si in continuare ma tem.

[Fiul_Ploii]

"Cand viata este amara,
Si supararea ma doboara
As vrea ca sa plec departe
Sa uit de relele toate

In lumea larga as pleca
Sa-mi gasesc fericirea
Ca de-atata suparare
Inima in piept ma doare! "
 

[Semiramis]

ma uit din nou in oglinda si am doar vaga amintire a ceea ce eram candva.
unde am plecat? ce am facut cu mine? nu s-a intamplat nimic rau, insa nici bine...doar ca nu ma recunosc.
mi-e teama sa mai las timpul sa plece...oare la urmatoarea privire, ce voi mai gasi? o umbra rotunda ce sta-n luna si lacrimeaza, o naluca albastra ce sta-n soare si surade? cine stie...
tu ce afli straine cand privesti argintul apei? te mai regasesti pe tine, sau sufletul ti-e furat de oameni, sentimente sau trairi? tu te prefaci?

[Morticia9]

  Culmeaa.. pe buze imi venea sa raspund ca da.. dar realizez ca de fiecare data cand se intampla ceva si oamenii dezamagesc sau pur si simplu trebuie sa gasesc o rezolvare, ma intorc intotdeauna la mine, precum fiul ratacitor.. poate ca trebuie sa tragem o linie intre omul dus de valul ideilor/influentelor din afara si omul care-si poate vorbi cu sinceritate( si mai ales reuseste sa actioneze asa cum e el)
  Cat priveste "ceea ce esti nu vei schimba in veci" mi se pare putin tras de par.. Sa nu uitam ca Socrate spunea: cu cat stii mai multe iti dai seama cat de nestiutor esti de fapt.. omul invata continuu.. se slefuieste.. vede ceea ce nu e tocmai ok in comportament si, prin vointa, retuseaza .. am vazut persoane care s-au schimbat intr-adevar in mai putin de 3 ani, dar pe baza a ceea ce aveau din trecut.. asta nu pt ca au spus ca se vor schimba, ci pt ca au depus acest efort.. nu pt un capriciu, ci pt ca simteau ca stau pe loc..
  poti sa simti cum timpul e nisipul ce iti fuge printre degete sau poti sa il ai ca prieten care merge in rand cu tine.. tu ce alegi? dar nu numai in vorba, faptele sa vorbeasca..

[HERRA]

Uneori ma uit in oglinda iar ceea ce vad e chipu unei straine ! Imi vine sa o intreb ce s-a intamplat cu mine dar, ea imi zambeste si parca recunosc acel zambet naiv! L-am mai vazut undeva! Incep si tip! Doamne, cine sunt? Ce s-a intamplat cu mine? Nu ma mai recunosc! Unde a disparut acel copil nebun vesnic razvratit si pus pe soti? Cine e acesta femeie? De ce imi zambeste cu un aer superior de parca ea le-ar stii pe toate? Si ce vad?? O lacrimia i-a izvorat din priviri si se grabeste spre obrajii ei, dar nu e singura! E o avalansa de lacrimi! E o umbra de tacere in privirea ei! Intind mana spre ea, intinde mana spre mine si mainile noastre se ating usor, ii simt raceala si sa retrag, la fel si ea! Se incrunta putin apoi isi apleaca privirea . Suspin, ma intorc si plec .

[Guardian|Angel]

ei bine...oglinda....pacat ca nu arata sufletul omului ci doar chipul acestuia....si oare..cata nevoie avem de ambalaj??