Ah, frunzele!

[Semiramis]

ahh, frunzele, numai frunzele nu-si striga durerea, nu-si plang iubirea, singuratatea si frigul..
ninsoare de frunze intr-o toamna superba. nebun anotimp parca pictat intre doua constelatii.
ahh frunzele, doar ele incanta albastrul de cer si picurul de ploaie. nascute sub zodia zborului, danseaza cu fiecare cadere, cu fiecare soapta si cu fiecare sarut.
ahh, frunzele...

[Lorelei]

Pentru frunze ar trebui inventat un anotimp caprui
suspendat intre galben si rosu
un rastimp pentru vise interzise
aramii, acaju, stacojii
si mai ales incredibil de albastre...

[Semiramis]

frunze albastre, peste rastimpuri de nori. nu mai stii ce sa alegi...rosul, galbenul, ruginiul sau albul...
sirena, va ninge curand.
sa lasam frunzele sa-si doarma somnul lor de frunze!

[cv]

în frunze şi-a lăsat soarele culorile
toamna, surâsul meu
împrumută argintiul pelinului
în bătaia vântului

****

în pădurea uitată
cărările sunt îmbrăcate
fără zgârcenie
în aur

[alexia]

                 Pasi lenesi si frunze soptind... Ma intorc la voi, bune prietene, sa ma imbat cu miros si culoare de toamna nebuna... Mi-ati lipsit cu nostalgiile voastre, cu iluzii pictate, cu soapte si ganduri nespuse inca... Ma simt din nou acasa...

[Semiramis]

frunze ce imperial isi cer aterizarea pe alei pierdute, imi cheama amintirea...toamna frumoasa, anotimp uitat de poeti. toamna draga plina de vanturi reci si dor de duca, iti inchin gandurile zalude si frunzele ce le-am iubit...toamna frumoasa.
ahh, frunzele...
doar ele mai simt venirea iernii.

[Semiramis]

frunzele ce vantul le-a luat azi-noapte in visurile tainice, le socotesc pirdute. e frig acum.
zarile mi-au vestit dimineata ce nu mai venea. visul insa e pierdut cu frunzele lui cu tot...porunca a fost data.
mi-e dor de primavara. mi-e dor de cer. mi-e dor de mare.
ahh frunzele!
aproape ca le-am uitat amintirea.

[Lorelei]

Nevoia de frunze
e nevoia de ziua de ieri
pierduta, risipita... mai verde decat sufletul meu
daca se poate.
Palma intinsa
vanzand bilete la poarta lumii tale...
spectator si actor deopotriva
si frunzele ... decor verde, imposibil de verde...
decor imposibil.
Frunzele, ah frunzele...
atat a ramas din ziua de ieri
nebunia frunzelor despletite
tipatul frunzelor
si verdele...
atat.

[Semiramis]

dureros de verde amintirea de ieri ma paste. incredibil de departe imi suna vuietul marii sperand inca la linistea serilor de mai.
palmele se inchid. nu mai vor sa planga. pleoapele surad. mi-e dor de frunze, mi-e dor de ieri.

[cv]

Deja frunzele
teilor s-au răsucit
pe jumătate –
se vor împlini abia
de-acum restul faptelor

*
În felinarul
palid o frunză ţine
loc de flacără –
scârţâie prelung uşa
colibei părăsite

Serban Codrin

[cv]

... frunzele

[Lady Allia]

frunzele stau să cadă
şi răzleaţă una
ţi s-a prins în păr
pari aşa asemeni unei
prinţese cu o rază
de timp agăţată
de cosiţele tale
pe jos sub paşii tăi
din ele ai covor
de ieri,
de azi,
de ziua în care frunza
nu se va mai desprinde
rănindu-ţi iarăşi
toamna deja trecută
ci va rămâne
agăţată în speranţa
mugurilor
sub care mereu răsare
soarele printre
frunze renăscute!

[Semiramis]

frunze nebune, frunze de zapada, ucise de inghetul noptilor de ferbuarie...renasterea vine, renasterea frunzelor de tei, frunze cantate de Minerva.
in noaptea asta, ele nu mai au zbucium. frunzele tac, dormindu-si somnul lor de frunze.
frunze acaju, frunze de apa, frunze cu fulgi in par...noapte buna!

[Semiramis]

ca sa ma intorc la lorelei, trebuie sa revin la frunze, caci numai asa mai pot destepta sirena care doarme.
lorelei nu si-a mai pus frunzele in par. ea tace.
vara a venit brusc, nedandu-mi sansa sa privesc frunzele crescand. pentru ca atunci dormeam eu. noptile ar trebui sa cant.
nici de plouat nu mai ploua...cu toate ca unii zic ca va...asa ca au inceput frunzele sa planga.

ca sa imi amintesc de ploi, a trebuit sa ma gandesc la alexia. si ea iubeste frunzele. si ploaia. stiu o zi in care s-a trezit cu gandul ca ploaia este totul si nu mai stia care este cerul si care este pamantul. alexiei ii este dor.

ca sa o aud pe minerva, ma gandesc la flori de cires. pe care nu le-am prins decat o singura zi. ziua in care am apucat sa privesc pe geam. a doua zi se scuturasera. minerva iubeste poezia. si astfel florile de cires dainuiesc mai multe zile...

[Lorelei]

Frunzele au in ele ceva din nostalgia clipelor trecute, ceva din nebunia ideii de intens ("tu... esti ideea de intens / cautarii mele-i dai un sens")... Imi amintesc "fenomenul frunze" declansat de o biata poezioara care ne facuse pe toti vorba lui Robert "botanisti". Imi amintesc Semiramida draga care zicea ca "m-a facut celebra"  Si toate par intr-un trecut ireal, fantastic, ca un inorog "sarutand noaptea luna in balti"... Zambesc.

Semiramis, frunzele nu mai sunt de mult ale mele, sunt ale tale, te definesc. Ce ti-a venit sa rascolesti "lada veche cu jucarii"?