Ah, frunzele!

[Semiramis]

Lorelei,
de fapt era "sărutand luna plânsă peste ape..."
semiramida nu zicea ca te-a facut celebra...ea chiar te-a facut.
mi-era dor de tine draga prietena, ce sa fie...
as mai comenta eu, dar te prind alta data la inghesuiala.

frunzele raman frunzele tale dragi, prin ele te-am indragit. deci...fie-ti frunzele senine!

[cv]

cand simtim verde pulsand ca un plaman amintirea
cand si zborul inmugureste a primavara
cand afara vine-o ploaie
cand pe drumuri ne ajunge dorul si
cand pierdut i-altarul rugilor de seara
atunci si numai atunci
c-o mana-mi faci semn:
mi-e dor de ieri... ah frunzele!

la ceas cu dor de frunze, dor de  voi, dor...

[Semiramis]

minerva, ai inflorit ciresii...

[alexia]

              Ah, frunzele... Cata viata in ele si cat verde pot sa-mi astearna pe gene. De peste tot ma privesti - acum cu ochi verzi, spre toamna cu ochi caprui... Uneori, si in somn iti aud privirile razvratindu-se. Numai tu stii, numai eu le ascult...

[George Ene]

Frunze-n faţă, frunze-n spate;
E-o beţie frunzărească
Cum nici n-au visat poeţii...
Arta-Frunzei să trăiască!

Când coboară şi când urcă
Frunza codrului – culoarea
Ne ţinteşte drept în inimi
Arta-Frunzei ce nu moare.

Avem, totuşi, o salvare:
Anotimpul alb ne scapă
De atâta frunzăreală...
Arta-Frunzei să nu tacă!

[alexia]

           Ah, frunzelor! Frunze acojou si aurii neghicite inca in verdele ochilor va presimt si sufletul mi se invaluie intr-o emotie stranie. Dincolo de linistea din jur, de toropeala amiezelor fierbinti, dincolo de foc va presimt renascute din cenusa toamnei trecute. Curand ne vom regasi, firave si nostalgice, intr-o adiere de vant, sub stropi de ploaie sau intr-o umbra de ceata rece. Curand, dragele mele, curand ne vom regasi...

[B3b3]

Ca o frunză când o bate luna
ca o frunză
inima ţi a tresărit...dincolo de răsărit
ca un clopot
ca un clopot bate-n roşu lumea.
În albastru de-ai pluti acuma
în albastru...
ai fi oare fericit?
dincolo de răsărit
sau ai tremura uimit...
ca o frunză
ca o frunză când o bate luna.

[Lorelei]

Frunzele au ceva din nostalgia apusurilor, din presimtirea sfarsitului... Sfarsitul nici sfasietor, nici insuportabil, ci numai trist... In plina vara frunzele poarta in ele toate avatarurile toamnelor trecute. Vantul de august insa aduce promisiune de noi inceputuri, ca o chemare inca nestiuta, ca o cana mare de cafea cu lapte dimineata cand zambesti fara sa vrei. Si totusi frunzele...

PS. Multumesc stiu eu cui pentru felul in care stie sa ne faca sa vedem din nou frunzele care cad mai frumos ca niciodata 

[Semiramis]

în august frunzele nu cad nicioadată...poate doar la tresărirea unei şoapte de apus.
în august frunzele nu sunt acaju, nici blode aurii, nici ruginii, în nici un fel. sunt verzi şi-atât. pentru că încă nu e toamnă.
în august frunzele nu prea scriu poezii...nu au încă amurgirea coaptă a versului îmbătat de coptul strugurilor.
în august doar marea e mai iubită ca niciodata, iar frunzele nu găsesc drumul talazurilor.
în august frunzele sunt frumoase şi tăcute, dorindu-şi toamna ca să poată renaşte, căci doar atunci ele pot lua viaţă, murind în vânt, schimbându-şi culoarea în funcţie de sentimente. doar toamna ele traiesc cu adevărat. în rest, frunzele sunt frumoase...

[Lorelei]

Semiramida scumpa, oare tac frunzele vara? 

[alexia]

               In august, frunzele au culoarea ochilor, al irisului tau care mi-a pictat intre pleoape un alt anotimp...
               In august, seva imi hraneste visul, cu toata puterea fiecarei frunze care, mai tarziu, ma va parasi in dans despletit...
               In august miroase a verde inca, iar presimtitele nebunii din mugurii primavaratici se implinesc iar focul lor aprinde soarele mai tare...
               In august, frunzele isi traiesc clipa, inainte de a innebuni de dor...

[anushca]

Septembrie!  S-a intors toamna si pe aleile parcului; o umbra a copilariei se plimba furand smaraldul ierbii. Hoinari, ultimii licurici se joaca la lumina palida a lunii.
Toamna cu frunze salamandre, mai toarna-mi niste povesti! Fa ceva din lianele astea de ganduri, cad frunzele tale si la mine-n gand e vremea ploii de stele.

[Semiramis]

toamna cad stele. toamna asta au căzut doar trei. dar au fost atât de mari, încât au lăsat un gol incomensurabil în liniştea ce speram că va rămâne pentru mai multă vreme.
stelele s-au desprins dintr-un cer unic, irepetabil, nespus de frumos, iar încercarea de mai sta o vreme acolo, sus, a fost în van.
acesta a fost momentul în care decolarea nu s-a terminat. pamântul şi-a cerut tributul...
iar acest octombrie, ne lasă  să plecam spre iarnă, mai săraci cu trei giuvaere.

dar, în viaţă, toamna nu numai frunzele cad...mai cad şi stele.

in memoriam...

revenid un pic mai târziu...
in memoriam cei doi  piloţi şi un mecanic de bord care şi-au pierdut viaţa în tragicul accident de elicopter, la Goleşti, în 24 octombrie 2006

[George Ene]

   Uite, dragă Lorelei, că nu doar frunzele cad, ci şi stelele... Aşadar, de la micro-, la megacosmos totul cade, decade...
   Semiramida e atât de impresionată de căderea stelelor, încât ne transmite şi nouă duşul rece al fiorului nimicniciei noastre. Vorba Eclesiastului: „O deşertăciune a deşertăciunilor! Totu-i deşertăciune” (Vechiul Testament, Eclesiastul, 12, .
   Păi dacă şi stelele cad, cum altfel să traducem această coborâre, care, iată, imită in extenso căderea frunzelor tale: „Adio, pică frunza!...”
   A fost Semiramida, „creatoarea de atmosferă!” Felicitări!

[Lorelei]

Semiramis vorbea de stelele cazatoare in sens mioritic "ca la nunta mea / a cazut o stea". E vorba despre trei oameni care au murit tragic de curand. Si cumva melancolia frunzelor a asociat-o cu stelele cazatoare... poate ai vazut comentariul final "in memoriam". eu zic sa-i respectam momentul fara "adio, pica frunza"...

Si da, uite ca de data asta, din pacate, ai dreptate... nu numai frunzele cad, uneori o fac si stelele...