Niciodată să nu-i spui , totul , unei viori despre tine , te-ai putea trezi muzică în loc de om .....gândurile tale , înscrise toate pe portative , într-o ordine pe care n-o recunoști , sentimentele înșirate ca rufele la uscat , albe , mirosind a curat , dar îndepărtate de tine ca o galaxie din Calea Lactee , toate , te-ar putea trăda , fără să te mai poți ascunde , răstignindu-ți sufletul în lemnul viorii .....și totuși , mai pot să fiu , o vreme , arcușul unei viori - femeie ,coborâtă în lume să îmi dea pământul transformat în sunet .....sunetul miracol , cântec omenesc....renașterea , de primăvară , a frunzelor .