Ah, frunzele!

[alexia]

     frunze de dor, dor de frunze...impletite in cosite acajou si cosite blonde... ce minune de plete se rasfira la polii zilelor mele...apusuri acajou, rasarituri blonde...astept primavara sa va renasc cu ploi calde si ghiocei luminosi, sa va ud sufletele cu ploi de seara, sa chem vanturile sa va sarute urmele pasilor...

[Semiramis]

AHHHHHHHH FRUNZELE!!!
crengile tuturor copacilor sunt goale, singure si fara viata. frunzele au plecat. mi-au indus stare vecina cu nebunia si-apoi, au plecat. linistite. a mai aparut trista, sirena, a mai pasit alaturi de mine sfioasa, dulcea frunza de nufar...apoi gata.
incerc sa mai gasesc vreo frunza aramie ratacita, s-o fac pereche cu alta mai marunta. dar nu, frunzele mi-au plecat.
astept sa-mi vina primaverile, renascute, sa imi aduca noi vlastari ca sa-i nuntesc! (nu sireno???)
m-am mai linistit pentru o vreme. sau nu? 

[Lorelei]

În frunze se stinge
cenuşiul viselor mele
apuse-n înserare violetă
trepte cobor
desfrunzitele gânduri se clatină
numai gri mai răsar uneori
muguri stinşi înainte de a se desface
gând sur sub tâmpla pustie
se înalţă între ultimele bătăi de inimă
ale toamnei care încă toamnă se numeşte
infinit de dulce si de amar

[alexia]

Ah, frunzele!
purtate de vânturi
de gânduri
de doruri...
acajou,
aurii...
călătoare
în lume
voi, fără nume,
plecaţi iar spre zări
spre-albastrele mări
frunză de nufăr
singură sufăr
de dor călător...

[Semiramis]

dorurile voastre toate, am sa le iau cu mine in departarile ce ma asteapta. departe de toamna asta care le naste, departe de lacurile innoroiate. am sa le impreunez in dulcile amagiri si am sa le hranesc cu pasiuni inimaginabile. caci toate frunzele astea ce au nascut atatea doruri de duca ascund ganduri si secrete inavuabile, pe care cu greu le mai infranez.
si totusi, fata de pe Rhin, spune-mi, pana la urma, cum o sa numim toamna asta, care a zamislit din uitare si din durere, atatea frunze...?

[Lorelei]

o numim simplu, toamna.

[Robert.]

De mult imi promisesem sa va explic cum e cu pasiunea mea pentru frunze si apartenenta la "Cercul Botanistilor Mari Amatori". Sa vedem!

Ah, frunzele astea!

Toamnă, soare, cald, pădure,
Eu şi tu mânaţi de muze...
- Sanchi după fragi şi mure! -
Noi ne uităm după frunze.

D'aia-am părăsit poteca
Şi tot căutăm pe jos.
Nu, nu am pierdut nimica!
Vrem doar frunze-n strat mai gros.

Luaţi de peisaj, purtaţi,
Botanişti fără de vină,
Ne-am trezit adânc intraţi
În pădurea cea virgină.

Dar pe noi doar pasiunea
Ne îndeamnă - nu vă pare? -
Şi de-odată, hop!, minunea:
Un pătuc de frunze RARE!!!

Stăpânindu-ne greu plânsul
Căci ni s-a 'mplinit visarea,
Ne-am lăsat uşor pe dânsul
Şi-ncepurăm cercetarea.

Am fi dat chiar şi-o avere!
Vreţi sa ştiţi ce am găsit?
Pat cu foşnet, o plăcere!
Fără pic de scârţâit!

Chinuiţi de întrebarea
Din ce frunze este patu',
Ne unirăm explorarea
Cercetând... cu ochii-n patru.

De-asta-mi place în echipă
Să lucrez când sunt cu tine.
Fiindcă-mi creşte-n orice clipă
Cheful de-a munci mai bine.

N-o sa pot sa spun acia
Ce tehnici am folosit,
Fiindcă deontologia
Nu dă loc de povestit.

Dar acasă, vai, surpriză!
Nu-mi explic, poţi să m-omori!
Habar n-am cum de o frunză
Am găsit-o 'n pantaloni.

Îmi pun însă întrebarea:
Dacă ăsta e un semn
Că-mi rodeşte... cercetarea?
Bateţi în ierbar de lemn!!!

 


PS: Inca nu fac parte si din "Cercul Amatorilor Cu Net Acasa". Dar va anunt tot eu!

[Semiramis]

nebuna despletita cu par lung si blond ce-mi cauti pasii printre paturile de frunze, nu putem numi toamna asta toamna. e prea simplu, e prea uman...vreau muget de mare, vreau aruncari de pe stanca, vreau stihiile sa-mi planga!!!! VREAU..........!!!!! crunta nebunie...si-mi mor stelele, una cate una, neimplinindu-mi multele dorinte. si licar de piatra si frunza de nufar...si peste tot aramiile, auriile, neschimbatele frunze, scoici si amintiri. de patimi nu mai spun nimic.
in ele ti se stinge dorul, in ele mi se naste amagirea. in ele vin si-n ele plec...unde nu mi-s frunze, eu mai pier putin...deci dulcea mea sirena, hraneste-ma, opreste-ma, omoara-ma!
si doar apoi, un pic, mai schimba-mi cerul
si reinventeaza-mi toamna, cu numele ce-l poarta!

[Lorelei]

Anmaot

asa am sa numesc toamna asta intoarsa pe dos
blonda daruire in frunze
si risipire de sine
strivesc fara mila
frunze sub tample fierbinti
trosnesc sub pasii mei
asurzitoare patimi
le calc si le-ntorc si le cant
si le dor....

ahhhhhhhh, frunzele...

frunzele acestei anmaot
care-a-nvatat sa se numeasca
altfel decat toamna

[Semiramis]

Anmaot...imi suna cu nume de regina egipteana, cumplita si rea ce-si cheama supusii in cruda disperare...s-ar putea sa-mi vreau toamna inapoi, cu frunzele ei calde, de anotimp uitat de Dumnezeu...sa o adun frunza de frunza, visare de visare, amagire de amagire. apoi sa mai stau un pic si sa alerg pe marginea curcubeului strain de bolta. ai vrea sa vii cu mine, iubita sirena? sa ne alegem noi frunzele furate de vant?

[Lorelei]

semiramida iubitoare de toamne si de frunze, toamna ta nu o poate fura nimeni. pe-a mea am intors-o pe dos o vreme. cand si-o reveni o sa-i spun din nou, simplu, toamna.

[Semiramis]

frumoasa sirena, toamna imi va sta cuminte cu tot cu frunzele cernite si pe alocuri acajou, atata timp, pana tu vei reusi sa te impaci cu toamna ta...de pot vreo clipa sa te ajut sa o regasesti in noianul de amintiri si de dorinte, doar cheama-ma! caci voi veni. voi veni cu ape multe, ploi si pasiuni sa-ti ies in intampinare...si sa-ti mai dau un pic din toamna mea...si sa le numim impreuna simplu, toamne.

[George Ene]

Anamot
e drumul tău
hău
srevni -
drumul
cu drumeţ cu tot,
tob în bot -
anamot.
Drum întors,
sec şi stors,
dinspre mare
spre izvoare,
coborâre,
ore sure
în suire
prevestire
tresărire
care sare
în urcare:
frunzele-napoi,
în copacii goi
tot mai verzi,
înmuguriţi,
înlănţuiţi
peste grad -
ştiu ce pot
anamot,
ătaf ăgard!
Fii deci dor
călător!
Frunză fă-te
măi, băiete,
să te noapte
între şoapte
fără toarte!
Anamot
Lot
- un nepot
netot
cu unchi
cu tot!
...Ai 'noptat,
ănmaot?

[Lorelei]

trebuie sa spun, dragi prieteni ai frunzelor mele, ca toamna mea cu frunzele ei cu tot e frumoasa datorita voua. frunzele mele si toamna mea scrisa si rescrisa si intoarsa traiesc numai prin voi. am facut o pasiune pentru frunze fara sa vreau. ma voi intoarce si in versuri. dar pana atunci va zic din nou tuturor multumesc pentru frunze...

PS. un pupic special pentru frunzele acajou care spun ca "m-au facut celebra" hihihi. 

[Semiramis]

m-am simtit...

frunze-odoare
calatoare
in uitare
si visare

imortele
iti aduc
in plete sa
le-ncurc

toamna draga
vise sfarma
pe sirena,
s-o adoarma.

somn usor!

ps. stiu ca nu le am cu versurile, dar la frunze nu ma pot controla...
pps. m-a ajutat si sirena cu un vers...de, e topicul ei si trebuie ca totul sa fie indubitabil, minunat!