Haideti la joaca!

[DIANA]

Va propun sa scriem impreuna o poezie. Titlul: "Poveste de iarna". Iata, scriu eu primele doua versuri. Voi...continuati! 

"Fulgi mari din cerul plumburiu
 Cadeau pe-obrazu-i fin si alb...


PS: Vorba prietenei Lorelei: Ca daca nici in preajma Craciunului nu "dam in mintea copiilor"...

[Lorelei]

Un soricel cam cenusiu
mustati albastre si par dalb.



Ufff, stii cat e de greu sa gasesti rima pentru alb?  Incepusesi prea serios. Asa ca am introdus un personaj care sper sa ne faca sa radem, doar suntem la joaca, nu? 

[|ngerMorT]

Privea la ea inmarmurit,
Caci nu stia ce se-ntampla...
El nu dorea acei fulgi albi...
Caci el la cascaval visa...

[Lorelei]

Ma lasati? Ma lasati sa-i dau eu nume? Vreau sa-i dau eu nume... 

[DIANA]

Da-i, nu mai intreba!  Fiecare face ce vrea aici, atata timp cat respecta regulile bunului simt.

[Lorelei]

Sunt soricel cum altul nu-i
Si de fel sunt cam uituc
Toata ziua cant hai-hui
Si ma cheama Rodpapuc!


Mare personaj, luati aminte! Ah, sa vedeti cate aventuri! Haide, cine-l pune pe Rodpapuc sa faca prima trasnaie? 

[DIANA]

Astazi cand am fost la piata
Am "filat" o soricica 
Si... zambind mereu la dansa
M-am pierdut de-a mea mamica!

[Lorelei]

M-a gasit tarziu mamica
ratacind printre coclauri
c-am uitat si soricica,
ufff, din frica de balauri.

[George Ene]

POVESTE DE IARNĂ

Fulgi mari din cerul plumburiu
Cădeau pe-obrazu-i fin şi alb
Încât şi părul ei codalb
Părea murdar şi cânepiu.

Stam lângă zid şi-o urmăream
Cum m-aştepta - mult prea târziu.
"Doamne, mi-am zis, n-aş vrea să fiu
Aşa absurd, căci o iubeam,

Dar au trecut atâţia ani
Şi-atâtea ape peste noi,
Şi nu putem fi amândoi
C-am fi şi ea şi eu tirani…"

Aşa mi-am zis şi am plecat
Lăsând-o acolo, lângă ceas
Fără să-i spun nici bun rămas,
Nici să mă scuze… Ce păcat!

[George Ene]

POVESTE DE IARNĂ_2

Fulgi mari din cerul plumburiu
Cădeau pe-obrazu-i fin şi alb.
Părea un înger de Turalb *
Pusă-n sicriul stacojiu.

Dar tot cum o ştiam era:
Cu-acelaşi zâmbet rătăcit,
Care pe toţi ne-a-nnebunit
Pe când eram colegi cu ea.

Pe unde-a fost, ce-a mai făcut
Nu ştim niciunul dintre noi.
Venise-n sat alaltăieri, joi
Şi-a trecut strada. Doar atât.

Un scrâşnet surd, nebun, de roţi,
Vecinii spun c-au auzit
Şi totu-n jur a amuţit –
Până şi cei urcaţi pe porţi.

Plecase de demult din sat
Căci toţi ai ei s-au risipit
De când părinţii i-au murit.
…Va fi avut ea vreun păcat,

De i-a fost scris să piară-acum,
În matca clipelor dintâi,
Să-i stee iarna căpătâi
Şi crucea-n margine de drum.

------------------
* Turalb - carieră de piatră din Italia

[Lorelei]

Ufff, topicul zice asa: "Haideti la joaca". La joaca inseamna lipsa de seriozitate, inseamna sa zburzi printre cuvinte cu chef de ras si de gluma. Ludicul e singura dimensiune care ne mai poate ridica peste nebunia asta cotidiana. Ideea era sa contribuim fiecare cu cate o strofa la scrierea unei singure poezii, deci sa ne jucam. Deci... ne jucam?

[George Ene]

Off, off şi... eu!
Crede-mă, dragă Lorelei, că am stat mult timp în cumpănă, neştiind încotro s-o iau în legătură cu acest subiect, pentru că:
1. Într-adevăr, genericul rubricii invită la joacă, dar
2. Titlul propus (pentru demersul poetic) invită la seriozitate: "Poveste de iarnă" nu poate fi o glumă cu şoricei, care să se pitească în... fusta mămichii.
3. Că am dreptate o dovedeşte cele două versuri propuse de Diana, asupra cărora rogu-te să reflectezi (şi tu, la fel ca mine) foarte serios. Pentru că, orice-ai vrea tu să spui "...obrazu-i fin şi alb" nu poate fi nicidecum al unui... şoricel.
4. Adevărul e că tu dar şi alţii v-aţi lovit, probabil, de lipsa rimei de alternanţă la "alb". Te asigur că dacă nu găseam într-un atlas numele acelei cariere de piatră moale (pentru sculptură), Turalb, aflată în Italia, m-aş fi oprit la prima variantă a "Poveştii de iarnă".
5. În fine, o... "joacă" poate fi şi foarte serioasă. Aş putea spune că înseşi viaţa fiecăruia dintre noi e o asemenea... joacă. Nu crezi că am dreptate?
Dar, iată, ca să nu mă socoteşti un infatuat, intru şi eu în joc alături de tine, de Îngeriţa şi de Diana şi adaug (pentru continuarea jocului) aceste patru versuri:

Ce balauri? Doi cârnaţi
Sus pe-o grindă atârnaţi.
Vorba-i cum ajung la ei...
Mamă, să m-ajuţi nu vrei?

[Lorelei]

Fulgi mari din cerul plumburiu
 Cadeau pe-obrazu-i fin si alb...
 Un soricel cam cenusiu
mustati albastre si par dalb.

 Privea la ea inmarmurit,
Caci nu stia ce se-ntampla...
El nu dorea acei fulgi albi...
Caci el la cascaval visa...

 Sunt soricel cum altul nu-i
Si de fel sunt cam uituc
Toata ziua cant hai-hui
Si ma cheama Rodpapuc!

 Astazi cand am fost la piata
Am "filat" o soricica 
Si... zambind mereu la dansa
M-am pierdut de-a mea mamica!

 M-a gasit tarziu mamica
ratacind printre coclauri
c-am uitat si soricica,
ufff, din frica de balauri.

Ce balauri? Doi cârnaţi
Sus pe-o grindă atârnaţi.
Vorba-i cum ajung la ei...
Mamă, să m-ajuţi nu vrei?


Asta avem pana acum. Cine continua? 

[cv]

-ofteaza, mandre, ofteaza,
n-ai avut nici amoreaza
fara soricica tine
dar mancati ei fara paine?

-taci, mama, nu usui,
sa-ti pot tie povesti
lasa-ma sa-ti amintesc
dupa dansii cat jelesc

de mic ramasei sarac,
c-o haina si-un baibarac
crescui baiat de-nsurat
cu malai din capatat

( am schimbat ritmul)

[Semiramis]

Rodpapuc eu ma numesc
Si sunt soarece de seama
Eu cu asta ma mandresc
Cand rod tot ce-mi pica-n mana (...laba)

ma rog, asta ca sa nu tac si sa ma bag si eu in seama, sa va stric rima... si sa-l oripilez pe geophilos (pe care il respect, trebuie sa adaug...  )