Chiar daca nu sunt genul care face bilanturi, nu pot sa nu privesc in urma si sa realizez ca 2008 a fost un an bun. Un an in care am intalnit oameni deosebiti, oameni frumosi, am vazut locuri noi, am vazut locuri vechi, am ras cu prietenii, am ras cu familia, am plans cu prietenii, am plans cu familia... am citit carti bune, am vazut filme interesante, am facut fotografii... tone de fotografii, m-am bucurat de zarzarii infloriti, de frunzele toamnei si mai ales de oameni. Fara indoiala, 2008 a fost pentru mine un an plin, un an bun, un an frumos. Mi-e greu cumva sa il las in urma, ca si cum incepe ceva nou de care mi-e frica, asa cum iti e frica in fata necunoscutului. Totusi privesc in fata si cu speranta si cu teama, cu bucurie si cu indoiala, spre un 2009 promitator, dar greu, cu drumuri multe, cu multe cautari, cu multe sovairi, cu multe asteptari. Si realizez ca oricat am munci si oricat ne-am stradui, fara noroc (in sensul cumva lipsit de trivialitate al cuvantului, ca mana intinsa pe care existanta ti-o intinde sa te sprijini), lucrurile se pot destrama in cateva secunde. Sper sa ne fie tuturor 2009 de bun augur, sa se fi nascut intr-o zodie buna, solara, inalta.