la modul general, nu mi-e rusine cu mine, nici de mine. am facut multe lucruri pe care nu le-as mai fece, de care la momentul respectiv m-am crucit ca le-am facut...si-apoi ma incerca sentimentul rusinii. m-am jucat din nefericire si cu sentimente, uneori cu buna stiinta, uneori nevinovat. si ce-am invatat e ca asa ceva nu se face niciodata. niciodata. nu avem dreptul asta. rusinea vine din educatie, din norme impuse si acceptate, din experienta in momentul in care reusim sa cunoastem bunul simt. rusinea nu se apreciaza cred, ea se simte.
mi-e rusine cand imi pasa si nu ating asteptarile celor dragi, mi-e rusine cand ranesc cu vorbe, mi-e rusine cand nu am taria sa fac ceva cand imi recunosc greselile. daca nu ne-ar mai ramane rusinea, ne-am transforma in oameni fara suflet. in oameni rai. rusinea te invata sa fii mai ingaduitor cu ceilalti si mai apropiat de oameni, caci toti gresim.