CURIOZITATE

[George Ene]

CURIOZITATE

Umblu în vârful picioarelor
să n-o deranjez.
În sufragerie am stat nemişcat
între fereastră şi trandafirii japonezi -
pomii care-mi sprijină tavanul
şi mă apără de prea mult soare,
când lucrez la PC.
Şi-am tăcut ore întregi.
Dacă mă întrebaţi câte ore am stat nemişcat
nu vă pot răspunde
pentru că n-am ridicat privirea spre pendulă,
dar nici la ceasul de la mână nu m-am uitat,
să nu cumva să mă mişc,
să mişc aerul,
ca-n felul ăsta să-mi trădez prezenţa.
Am vrut să se creadă că n-am venit din oraş…
În bucătărie m-am pitit sub masă
şi-am făcut exerciţii de nerespiraţie.
Acolo ştiu că n-am respirat două ore şi-un sfert.
Şi tot aşa, am făcut-o special,
să se creadă că nu sunt acasă,
că nu mai sunt…

Vă văd în ochi nedumerirea-săgeată
luându-şi zborul spre mine:
“Ce-ai păţit, omule?”
“Nimic. Păi, ce-aţi fi vrut să păţesc?
În fond, omu-n casa lui…
Şi totuşi, iată că simt nevoia să mă confesez
pentru că-altfel pleznesc sau o iau razna:
Sufăr cumplit de boala curiozităţii!
Vreau să văd
cum şi cu cine-şi petrece vremea,
în lipsa mea,
singurătatea!”

[Lorelei]

Am pândit-o după colţ…
îşi savura tacticos cafeaua
ba îşi mai aprinsese şi o ţigare
stăteam ascunsă după dulap,
dulap solid, de stejar…
avea părul negru,
despletit sub gene sfioase
şi mirosea a toamnă târzie şi a frunze moarte.
N-o mai văzusem până atunci
decât în treacăt –
mi se spusese că ar fi planetă
ori altceva la fel de curios –
am privit-o lung…
semăna un pic a ghindă spartă
şi a cochilie
şi a prăpastie şi a munte
şi mai ales semăna a tine…
incredibil ce semăna…
Am stat cu respiraţia tăiată
mai bine de două ore şi un sfert.
Eram curioasă să văd
cui am încercat mai deunăzi
să-i vând sufletul meu
cu irizări de stea pe tâmple!

[George Ene]

Singurătatea şi tu
oricând una în locul celeilalte,
gemene,
încât atunci când
o întâlneşti pe una
poţi fi sigur
c-ai dat peste cealaltă...
Şi totuşi
ce distanţă, Doamne,
între stea şi... vierme!
 

[Lorelei]

“Mă cutremură diferenţa
dintre mine şi firul ierbii,
dintre mine şi lei…”


Mă întorc în amurg necuprins
de irişi arcuiţi în gene întoarse
eşti dincolo de orizont
şi dincolo de tăcere
singurătatea fumează pipă
şi îmi dă târcoale
răsărită dintre umeri
şi întoarsă întrebător
peste tăcerile tale.

[alexia]

   SINGURATATE-
un fel de TU
intors cu spatele
de care ma izbesc mereu.









                                                                                                   

[George Ene]

Răspunsuri (cam întârziate)
pentru ALEXIA şi LORELEI

ALEXIEI

SINGURĂTATEA, vezi-o
că nu e pentru tine.
Chiar tu ai spus-o, iată,
că te loveşti de... mine.
 

Pentru LORELEI

Scuze, SINGURĂTATEA
nu e nici pentru noi.
DOVADA: eu nu-s singur
cât timp sunteţi şi voi!
 

[alexia]

         
Mi-ai alunecat pe-o sprânceană
până deasupra tâmplei
sărutându-mi gândurile.
Iar clipa aceea
am purtat-o în inelar,
apoi la gât până…
m-a obosit veşnicia
dintre clipe.

Aşa că…
am lipit-o de timpul meu
aşteptând…încă aşteptând.
       PS:   

[George Ene]

"...că şi-aşteptarea-i scrisă-n legile-omeneşti!"
Frumos întoarse din condei, ideile tale, dragă  Alexia.
De unde reiese că se pot spune foarte multe în foarte puţine cuvinte...

[alexia]

    Cat de mult ma dor si aceste cuvinte...si ce multe se pot spune fara...cuvinte.