Am 26 de ani si am intrat de multe ori pe acest site, am citit mesajele si parerile voastre, povestile si incercarile da a aduce solutii pentru alinarea unor suferinte in plan sentimental, sufletesc. Nu mi-a venit sa cred ca mai exista oameni cu suflet asa bun si care mai cred (asa) in iubire! M-am hotarat sa scriu! Am ramas sincer impresionat de aceasta comunitate (daca pot sa-i spun asa, lovetime). Probabil sunt influentat si de faptul ca acum aproape 3 luni m-am despartit de cea pe care o credeam "jumatatea mea", "viitoare sotie", "iubita", "amanta", "prietena", dupa o relatie de 2 ani. Dar oare acesta nu este doar un loc in care putem sa ne refugiem cand ne este greu, un paradis al prieteniilor necoditionate, un loc idilic, virtual, ce nu poate exista in realitate? Oare din acest site nu incercam sa ne luam pilula de imagine feerica a vietii, pilula de care avem nevoie si nu o gasim in alta parte, pilula care sa ajute peste zi, reprimand trairile si credintele noastre mai putin roz? Sincer in ultimul timp, cad ies de la servici, ma urc in masina si conduc aiurea prin oras, uitandu-ma la oameni, gandindu-ma si imaginandu-mi ca sunt buni si cu suflet mare, iubitori...dar din pacate oriunde as merge, cu oricati oameni as interactiona, nu vad asa ceva. Deci intreb: aici se construieste oare o poveste ideala? Este oare o cupa la care isi aduce fiecare contributia pentru ca toata lumea sa soarba putina amagire?