Mi-a incremenit sufletul pentru o clipa si ... am plans citind acest subiect!
De multi ani, deja de prea multi ani moartea sta prin preajma mea...parca o atrage ceva deosebit aici...pleaca si vine cu exactitatea unui ceasornic elvetian...parca ii place sa ia de langa mine oamenii dragi...si sa imi puna sufletul la incercare, dar in felul asta a facut si ceva bun... M-a facut sa traiesc fiecare clipa ca si cand ar fi ultima...sa nu uit credinta pe care o am,...sa nu uit de familia mea, de prietenii din jurul meu,...sa nu uit sa zambesc,...sa nu uit sa intind mana,...sa nu uit sa ma bucur de razele soarelui si a lunii pe fata mea,...de cerul albastru,...de stele noaptea, de prima zapada a iernii,...de oameni,...de valurile marii, de nisipul de sub talpi, de frumusetea potecilor de munte...de viata...!
Mereu, in fiecare clipa ma bucur de viata...pentru ca aici am gasit printre lacrimi, tristete, dezamagiri, caderi, disperari...cel mai frumos sentiment...iubirea...iubirea lui!
Aici...printre oameni si pasi...am plans de fericire cand am vazut mame tinanadu-si pentru prima data copii in brate...cata incantare in privirea lor,...cata maretie in acel moment,...aici am vazut tineri traindu-si prima iubire,...aici am vazut batranei pe strada tinandu-se de mana si privindu-se ca si cand ar fi fost la prima intalnire,...aici am vazut porumbei ciugulind din palme,...aici am auzit povestile copilariei mele,...aici am vazut si lucruri rele si triste, dar, de fiecare data cele frumoase mi le-am amintit inainte a tot ce a fost rau...
Azi...mergand prin oras am vazut o fetita care cerseste...O cunosc de mult timp...era de o schioapa cand am vazut-o prima oara...de abia stia cere un banut, dar era politicoasa si zambea mereu inapoi orice i-ai fi dat...ca si cand ar fi vrut mereu sa atraga atentia ca si ea exista...oricat de mult s-ar lupta viata sa o puna la pamant...exista si zambeste... Azi insa era trista si plangea...i-am dat banii pe care ii dau de fiecare data..., dar nu a mai zambit...M-am uitat trista si...am vazut-o mai bine...e doar un copil...are vreo 13 ani..., dar parca era o batranica astazi...ghemuita si obosita. Nu am stiut ce sa fac, dar m-am gandit ce as putea face eu azi cel mai bine?...care ar fi unul din lucrurile pe care le-as face?...Era frig...inghetam cu manusile si caciulita...infofolita in hanoracul meu si...mi-a venit in minte chipul ei... Am renuntat sa iau autobusul catre facultate si m-am intors la ea...Statea pe pavajul rece, imbracata intr-un palton subtire si vechi, rupt si carpit pe ici colo, nu avea caciula si manusi...cizmulitele ii erau desfacute...M-am aplecat si i-am dat manusile mele...si am dus-o la cofetarie si i-am cumparat un ceai cald..., iar cand am vazut-o zambind si plangand...m-am bucurat!
Asa imi incep eu de obicei zilele in care unii oameni din cauza ca se grabesc in forfota obositoare a zilei...uita,...uita ca sunt aici si pentru altii nu doar pentru ei.
Iar pentru ca sunt si eu egoista...daca azi ar fi ultima zi din viata mea...as alerga la el,...l-as saruta zambind,...i-as spune cat de mult il iubesc,...mi-as incercui mainile in jurul lui si as sta asa mult timp privindu-l. I-as multumi ca exista...asa cum o fac in fiecare zi...fara sa il necajesc, fara sa il intristez..., i-as cere sa ma tina in brate cat mai strans,...sa dansam si sa ne iubim,...as incerca sa iau in privirea sufletului meu tot ce inseamna el si iubirea lui ca sa pot sa il regasesc atunci cand va fi sa isi termine si el aceasta calatorie,...iar apoi i-as cere lui D-zeu sa il faca sa ma uite...ca sa nu sufere ca eu nu mai sunt, iar eu sa nu sufar ca a ramas singur si disperat...nu as suporta si as bantui apoi plangand si urland toata inexistenta mea.
Nu as regreta ca mor...fiindca stiu ca atat cat am trait am trait frumos...fie si cateva clipe, dar as regreta cel mai frumos sunet din lumea aceasta...glasul lui cand imi spune..."te iubesc ingerul meu"!!!