MOARTE

[furia ingerului]

Lady Allia 

Crezi ca dialectica punctului meu de vedere inseamna diafanul tau?!
Nu cred asta. Ba din contra efulguratiilor tale pinky eu le raspund cu realitati. Tu-l auzi pe Elton John eu il vad ! Tu ca femeie esti victima a violului doar pt. ca traiesti cu teama de el si te feresti de asta. Asa ca, rogu-te, nu-mi vorbi mie de senzualitate ce vindeca ulcerul gastric in lipsa mancarii; un tata ajuns la 47 de ani care toata viata a fost miner si nu se mai poate recicla profesional la varsta asta va zambi in cel mai fericit caz in fata biscuitilor roz ai dragostei !
Dragostea face multe dar nu schimba realitati!
Curajul si nebunia de a crede in mai bine o fac in schimb si nu-mi spune ca sunt doar aspecte ale dragostei. Sunt mult mai mult. Curajul inseamna sa donezi sange, cate 300-350 ml. pe sapt. si sa primesti pe ei 75.000!
Curaj inseamna sa speli scari de bloc pt. ca fata ta sa aiba 3500 sa-si cumpere un caiet, sa invete si sa ajunga altfel decat tine.

Masura demnitatii nu e dragostea este curajul. Si uneori nebunia...!
Respecte pentru sinceritatea cuvintelor si,poate,a sentimentelor tale dar inainte de a aseza penelul pe sevalet si a coloriza lumea in satin uite-te la copiii de 12 ani care stau in genunchi in fata pedofililor ca mai apoi sa-si hraneasca cu cei 15000-20000 gura care mai devreme...!

[sunshine]

Ai dreptate , insa noi suntem prea marunti sa smulgem raul din radacina.Sa-i lasam pe cei ce vad diafanul vietii sa se bucure de iubire si sa nu-si intristeze sufletele cu greselile altora.Daca am fi zei , i-am ajuta pe toti, asa nu putem decat sa varsam lacrimi cand vedem mucegaiul ce cuprinde viata. Daca cei ce iubesc au reusit sa ajunga aici, inseamna ca au strabatut un drum plin cu spini. Crede-ma, merita sa uite putin de negura in care se zbat atatia. Merita sa iubeasca dupa ce au reusit sa-si ridice genunchii din cenusa drumului ce l-au strabatut.Cand iubesti si esti iubit, vrei sa pastrezi soarele numai pt tine, sa nu pierzi nici o raza, sa stralucesti vesnic , ca cel ce te iubeste sa nu te piarda.

[viulian]

TUTUROR trebuie sa va fie frica de moarte; daca nu v-ar fi ce rost ar mai avea viata?

Pe mine moartea ma sperie caci este cumva un avertisment.. un soi de tras linie, de avertisment continuu ca timpul trece.. Un "Memento mori".
Dar daca ti-ar fi frica de moarte, ai mai putea trai total ? Ai mai risca ?

Cumva, dus la extrem, a risca imi pare a infrunta moartea - de fapt a risca inseamna sa pierzi confortul, stabilitatea, certitudinile... Inseamna sa pierzi suportul care te tine relaxat si sa ramai doar tu, viu, in noul context.. readaptandu-te, intelegand, invatand, etc.
Daca nu ti-e frica de moarte fiindca esti asigurat de iubirea celuilalt, nu stiu ce sa zic.. pe de o parte ar fi ca atitudinea strutului: "daca nu vad amenintarea atunci ea nu exista" (o negare; acum iubesc, mai icolo o sa mor) timpul insa trece, moartea se apropie - dar pe de alta parte ar putea fi constientizarea si nedependenta de persoana iubita...

E un subiect complicat mi se pare..

Mi-a placut afirmatia aceasta.

[Daniela]

sa muncesti de pe o zi pe alta ca sa ai ce pune pe masa copiilor si ca sa-ti asiguri doza zilnica de nicotina si cafeina, este inertie.
Sa muncesti pentru a le oferi copiilor tai un viitor mai bun si tie un nivel social, moral si afectiv mai ridicat, este curaj.
Sa-ti permiti si sa poti sa mai si iubesti printre toate astea este nebunie (insa asta implica cu obligativitate constientizarea!).
Singurii care nu se tem de moarte sunt sinucigasii si retardatii...dar ei nu inteleg lumea si, deci, nici moartea.

[furia ingerului]

Dreptate aveti toti, dragii mei.

Si tu sunshine cand spui "a-i lasam pe cei ce vad diafanul vietii sa se bucure de iubire si sa nu-si intristeze sufletele cu greselile altora.Daca am fi zei , i-am ajuta pe toti, asa nu putem decat sa varsam lacrimi cand vedem mucegaiul ce cuprinde viata"

Si tu viulian cand spui "Dar daca ti-ar fi frica de moarte, ai mai putea trai total ? Ai mai risca ?

Cumva, dus la extrem, a risca imi pare a infrunta moartea - de fapt a risca inseamna sa pierzi confortul, stabilitatea, certitudinile... Inseamna sa pierzi suportul care te tine relaxat si sa ramai doar tu, viu, in noul context.. readaptandu-te, intelegand, invatand, etc"

Si tu androgin cand spui...la tine-mi place totul ("Singurii care nu se tem de moarte sunt sinucigasii si retardatii...dar ei nu inteleg lumea si, deci, nici moartea.")

Am citit undeva despre cele 5 stadii premergatoare mortii clinice teoretizate de Kubler-Ross :
furie
negare
tocmeala
depresie
acceptare

Ceea ce vreau sa spun este ca apreciez lui Lady Allia frumusetea discursului in forul sau interior, si nu consider defel o bravare; doar ca se limiteaza la experiente imediate, incarcare sigur de realitate imediata si suficienta pt. propria-i persoana si al sau sufletel, dar pana nu va reusi sa invete sa-si coasa toate hainele de mana, sa-si construiasca un cuib de iubire din trunchi de artar sau sa-si ingrijeasca ranile cu musetel cules in luan lui aprilie, adica sa inceteze sa mai traiasca SOCIAL ii reamintesc ca lumea nu este doar ea si iubirea ei. Adica e un act de egoism cam prea temerar sa pui draoste efervescenta in pahar cu aspirina si s-o faci leac de variola.
Viata este cu mult mai mult. As putea fi acuzat de neatentie in alegerea topicului( Hey omule, aici vorbim de moarte nu de viata). Asa e.
Am vrut sa va arat in schimb ca pretul de a-ti constientiza viata nu coincide cu autoritatea proprie asupra ei. A observa ca traiesti nu echivaleaza cu a lasa urme. Multi trecem prin viata degeaba !
Imbecilitati atat de abstracte incat pretul propriului buletin depaseste pretul personal al posesorului!
Viata inseamna cu mult mai mult.

Voi reveni in curand...dupa ce mai traiesc un picutz

[Lady Allia]

Dragii mei...modalitatea voastra de a trata viata si oamenii din jur mi se pare dusa la extrem si sarcastica!
Faptul ca eu incerc sa trec prin viata bucurandu-ma de ceea ce am in viata mea...nu inseamna ca nu cunosc realitatea!
Nu cred ca este corect sa vorbiti de sus despre durere...unui om care a dus in spate destula durere deja...!
Nu cunosc ce inseamna un tata de 47 de ani reciclat? Cunosc ! Am o varsta la care nu mi se permite sa nu cunosc anumite aspecte ale vietii! Cunosc ce inseamna un tata pierdut, bolnav, dezintegrandu-se de cangrena cancerului in spital....fara sprijin, pentru ca fata lui l-a uitat total!
Cunosc ce inseamna copii bolnavi de SIDA care stiu ca maine mor si totusi iti zambesc pentru ca pana si ei mai spera sa le zambesti inapoi nu sa le inchizi si aceasta lume printr-o atitudine oripilanta de-a dreptul!
Cunosc ce inseamna sa iti tii pe brate oamenii dragi care te-au crescut si sa ii vezi macinati de moarte...de cancer...de durere....! Cunosc ce inseamna sa te tina de mana ca si cand esti ultima salvare, iar tu sa nu poti face nimic!
Cunosc ce inseamna copii si batranii strazi...sa treci pe langa ei si sa nu poti sa  le dai decat niste bani, o bucata de paine, haine si...tot un zambet!
Cum puteti sa privit lumea doar din prisma lipsei de sentimente si sa treceti pe langa ea ca si cand ati fi niste renegati ai unui destin in care va impiedicati in loc sa mergeti mai departe?
Credeti ca faptul ca iubesc atat de intens si vad in omul iubit un sprijin...nu ceva de care depind ca sa merg...inseamna ca nu cunosc si latura negativa?
Credeti ca pentru faptul ca intind zambete si mana celor care sufera trebuie sa ma condamne cineva?
De ce daca privesc viata in roz trebuie sa fiu si inconstienta?
Inconstienti sunt cei care o fac sa para si mai grea decat este si in loc sa dea macar un zambet inchid ochii si spun "cu un zambet nu fac nimic"...Habar nu aveti cate s epot face cu un zambet!
Nu credeti? Mergeti pe la spitale...unde sunt oameni pe patul de moarte...si lamuriti-va ca printr-un zambet de cele mai multe ori se fac...minuni!
Si...dragii mei in lunga voastra lista ati mai uitat ceva...copii aruncati in tomberoane...ca niste pachete fara valoare! Mamele maltratate si violate nu pentru ca le e teama ci...pentru ca sunt in viata demoni care cred ca prin bataie si masochism sufletesc reusesc sa schimbe viata!
Apropo de lupta pentru supravietuire...eu stiu cum este sa muncesti sa pui paine pe masa unui copil...si sa ii cumperi carti si rechizite...din banii cu care poate trebuia s afaci altceva! Stiu si ce inseamna sa nu cazi atunci ci sa lupti pentru un trai mai bun, sa ii tii de mana, sa ii privesti in ochii si sa le dai incredere ca vei razbi de dragul lor...si bineinteles ca vei razbi, pentru ca...ii iubesti!
Fara iubire viata nu are absolut nici o valoare!
Si sa stii draga mea ca nu sunt nici retardata nici sinucigasa, dar nu mi-e teama de moarte...pentru ca stiu cum sa traiesc pana la ea!
Cum? Traiesc pur si simplu si accept ca unele lucruri se pot schimba, iar altele nu!

[furia ingerului]

Bun raspuns din partea ta Lady A

Admit ca cel putin parerea mea poate fi partial trunchiata in ceae ce te priveste pe tine. Motiv sa-mi cer scuze. Oricum, pluralismul de opinii administreaza climatul democratic

Dar zambetele pe patul spitalului oricum nu orpresc metastaze...iar aici nu ai cum sa ma contrazici!
Eu am zambit camva in acel fel.

[un_suflet]

Moarte...."5 stadii premergatoare"... Ma situez la nr. 5. Sunt in moarte clinica?

[sunshine]

Surioara, mai scrie tu ceva despre iubire, ca vad numai MOARTE in fata ochilor.si in starea mea.........

[stupid_cupid]

un site al iubirii sa bata moneda pe tema mortii
 
nu ma asteptam
 

[desdemona]

din pacate viata nu ne-a oferit doar zambete,fericire,bucrii,sperante,visuri...ne-a dat in aceasi masura durere,tristeti,lacrimi..Dar daca nu am sti ce este suferinta,am sti oare sa apreciem fericirea?NU!NU! nu am sti...si desi suna atat de aiurea,un paradox al sufletului...ar trebui sa multumim suferintelor ca ne arata sa pretuim fericirea.Are sens ce spun?
De ce atunci cand esti copil iti doresti sa cresti?Sa te afci mare?Si de ce atunci cand esti deja "mare"vrei sa fii din nou copil?Pai este atat de simplu..cand erai copil nu cunosteai suferinta,apasarile vietii...si vroiai altceva...vroiai sa vezi cum este altfel;iar cand esti matur..trecut prin toate apele suferintei iti dai seama cat de bine era atunci.Intelegeti acum ce vreau sa spun?
Moartea..eu vad moartea ca pe o calea,ca pe un drum spre schimbare.Cine zicea ca in natura nimic nu se pierde totul se transforma,a gresit?Nu!noi tot din natura facem parte.
Eu consider moartea calea sufletului spre viata vesnica...si doar asa vreau sa o vad.Poate sunt un pic cam limitata,daca accept partea asta religioasa...dar lucrurile simple nu ne dau batai de cap.
Haideti sa iubim viata,ca sa nu regretam mai tarziu!sa nu regretam ca am murit!

[Lady Allia]

Furia Ingerului...eu aici, din respect pentru majoritatea care se afla pe acest site...din dragoste pentru cei care ma cunosc stralucind si iubind din suflet, inaintand prin viata daruind zambete si sprijin nu impartind in jur pesimism si "pumnale" din viata asta plina de nedreptate si multe altele...am sa inchei acest subiect spunandu-ti doar ca: metastaza si moartea nu o poti opri cu un zambet sau o strangere de mana...stiu...pentru ca nu am putut sa fac asta atunci cand amandoi bunicii mei au murit de cancer si au trecut prin aceasta faza... ..., dar zambindu-le si mangaindu-i cald pe fata si intnzandu-ma in pat langa ei...le-am facut trecerea mai usoara! Am simtit asta...am vazut asta in ochii lor !

Cat despre sufletel...nu stii nimic despre el...nu stii nimic despre noi...cu ce drept l-ai adus in aceasta discutie...?
sufletel nu are nimic de-a face cu moartea...cu raul...cu durerea! Nu vorbesc despre sufletel si despre ceea ce traim noi ca sa aduc tristete sau sa sfidez tristetea altora cu fericirea mea...nici nu tratez variola cu aspirina...vorbesc despre el pentru ca aici se vorbeste despre iubire..., iar el este iubire, frumusete, bunatate...este plin de daruire neconditionata...este acel inger despre care spuneai ca se afla printre oameni !
Nu ai cum sa vezi dincolo de el atata timp cat in sufletul tau sunt doar resentimente, durere, dezamagire si teama de a lua viata in piept!
A trai viata nu inseamna a o lua de piept si a da cu ea de pamant...a te rascula impotriva nedreptatilor si a imparti cuvinte persoanelor pe care nu le cunosti...a trai inseamna a merge inainte indiferent de cat de teama iti este...inseamna a fi om chiar daca altii nu stiu sa fie...! Sa traiesti inseamna ca atunci cand vei fi la final si vei privi in urma sa nu regreti nici o clipa ceea ce ai fost !

"N-are rost sa-ti faci probleme gandindu-te ca o sa mori. Oricum acesta va fi ultimul lucru pe care-l vei face. - Hubie Morrison "

Dragii mei...eu imi cer iertare ca m-am lasat purtata pe latura aceasta a discutiei...nu am vrut nici o clipa sa fiu pe un site al iubirii si sa tratez viata din prisma neagra a realitatii si mortii...am vrut doar sa daruiesc...vreau doar sa va daruiesc tot ce am mai bun si mai frumos...vreau sa vorbesc despre cum rasare soarele...pentru ca vreau sa uit ca stelele cad, ca oamenii sunt rai, ca sunt copii care plang si iubiri care se sfarsesc...vreau sa zambesc si sa va vad zambind!

[furia ingerului]

Hmmm...!

Lady Allia, aprecierile mele se termina unde incepe lipsa de substanta. Intentia mea nu a fost in nici un caz sa vorbesc de rau pe baiatul tau. Pe tine cu atat mai putin. Faptul ca iti gasesti satisfactia in a te pune tu la zidul plangerii in timp ce-l pui voit pe celalalt intr-o lumina de atacator tradeaza cu totul alte lucruri decat curentul "Lady Allia" pe acest forum.
Am spus-o si o repet, este posibil sa ma fi inselat in aprecierile aduse tie dar asta din cauza ca la tine romantismul este si proolog si epilog in tot vocabularul. Nu atac asta. Spun doar ca tu ai fost gratie limbajului tau o invitatie la disputa dialectica.

DAR...de aici si pana la a brava cum ca "A trai viata nu inseamna a o lua de piept si a da cu ea de pamant...a te rascula impotriva nedreptatilor si a imparti cuvinte persoanelor pe care nu le cunosti...a trai inseamna a merge inainte indiferent de cat de teama iti este...inseamna a fi om chiar daca altii nu stiu sa fie...! Sa traiesti inseamna ca atunci cand vei fi la final si vei privi in urma sa nu regreti nici o clipa ceea ce ai fost !" este o diferenta atat de mare incat ma obligi la replica.

Ai fi uimita sa afli ce pret pun eu pe viata sau care au fost suisurile si coborasurile mele. Sunt ce vrei tu sa apreciezi ca sunt dar nu un pesimist sau un infrant. Ceea ce te anima pe tine poate nu e valabil in totalitate in cazul meu dar cu siguranta, fara a-mi starni roseata in obraji, singularitatea mea iti este sigur straina tie. E posibil si conceptual...!

In fine, ai transformat o pluralitate de opinii in totalitarism udat de lacrimile apartenentei la solidaritatea (avantaj tu) membrilor acestui forum care cu siguranta te cunos in numar foarte mare, in element de a evidentia laturile mele deloc placute. Gresit. Nu sunt doar atat, crede-ma.

As incheia cu remarca, ca aseara m-ai invinuit ca as avea vreun alt fel de interes strain de intentiile mele la tine. Atotstiinta si omniprezenta nu-s virtuti in cazul oamenilor, sunt glume.

In aceeasi masura, respecte.

[furia ingerului]

Cred ca nu putem intelege functia mortii decat la o animita varsta. adica avem cu siguranta polaritati diferite la diferite varste. Un copil o vede ca o ruptura neinteleasa de cel drag, Un adolescent ca o nedreptate si o privare de stapanire de sine, ca o privare de libertate in fata propriei abilitati de a fi stapan pe sine. Un om matur ca un stadiu al vietii. Iar un batran...roi cu teama irevocabilului ori cu seninatatea implinirii misiunii...

Oricat de urat ar fi sau frumos sa mori...e atat de frumoasa viata incat eclipseaza uneori si frumusetea de a o imparti cu cineva (ma rog, foarte rar face asta 

Gustati din viata totul, sa nu va ramana nimic nefacut, doar ceea ce n-ati vrea sa faceti, si singurul sentiment cu care cred ca te poti prezenta in fata mortii astfel este, retorica intrebarii: "Imi mai dai una?"

[viulian]

O rugaminte ar fi de dorit sa se discute ideile si NU felul de a fi al oamenilor. O idee poate fi gresita, orice om poate accepta ca o idee este gresita, dar a incerca anularea/discreditarea felul de a fi al cuiva nu este corect mai ales ca te poti insela usor aplicand niste generalitati care suna bine dar care se aplica doar limitat.

De exemplu:

Singurii care nu se tem de moarte sunt sinucigasii si retardatii...dar ei nu inteleg lumea si, deci, nici moartea.

Despre un sinucigas nu se poate spune ca nu ii mai e frica de moarte. Frica de moarte poate exista in continuare, fiind doar mai slaba decat alte porniri ale lui interioare.

A fost Iisus un sinucigas sau un retardat ? Darwinistic vorbind doar... Dar pe de alta parte darwinismul nu lasa loc nicaieri altruismului, iar a merge pe un fir darwinistic inseamna sa ne uitam la oameni doar ca la maimute, fara o componenta spirituala; tuturor maimutelor, da, mai putin alora retardate, le e frica de moarte.

Dar spiritual ? Mm ?

A generaliza doar viziunea darwinistica mi se pare fortat - chiar interzice cumva existenta acestui forum de exemplu, deoarce ar trebui sa fim cu totii sa ne reproducem la un colt de strada, sa ne batem pe mancare in Cora, iar conducatorii sa ni se impuna din cauza ca sunt mai puternici fizic, nu fiindca ii alegem democratic.
Doar darwinistic exista supravietuirea celor mai puternici si nevoia de a ramane cat mai mult in viata ca sa ai urmasi si gena sa prospere - si sa fugi de moarte pana nu mai poti.

Revenind la rugamintea de mai sus, oricine e liber sa aibe punctul lui de vedere, atata timp cat nu il expune acuzator sau intruziv pentru ceilalti. E placut ca participantii sa se implice, nu sa se apere