Moartea.....e cea mai mare certitudine pe care o a vem in aceasta viata...cu totii ne nastem pt a murii intr-o zi.Dar cu toate astea, paradoxal ,ramane un mister care ne sperie...de ce??? Poate ca tocmai datorita naturii noastre umane care ne determina sa ne fie frica de ceea ce nu putem percepe sau cerceta direct...Si in lipsa unor certitudini metafizice concrete, ale acestui fenomen...am inceput sa creeam mituri,legende , simboluri care sa ne ajute sa "indulcim"acest chin...
Sa nu ne simtim lasi daca la unii ne e frica de ea...Si Isus, cand a aflat ca v-a muri rastignit a simtit frica...
Personal, pt mine moartea e doar o trecere,o poarta spre lumea, spre linistea de care ne e atat de dor uneori...spre un univers mult mai vast de cunoastere spirituala...ne intoarcem inapoi de unde am fost trimisi...unii mai saraci, altii mai bogati dupa aceasta viata.
De ce uram moartea cand ne rapeste pe cineva drag... de ce disperarea ne patrunde atunci in fiecare celula...???Psihologic se explica prin existenta atasamentului pe care l-am format fata de aceste persoane dragi pe care le-am iubit, si acest sentiment de pierdere, durere, disperare e absolut normal sa-l simtim. Si sunt convinsa,ca, oricat de mult am intelege moartea, toti vom gusta din suferinta amara asociata perderii unei persoane dragi..
Dar dincolo de asta,trebuie sa intelegem....ca ceea ce e sfarsit aici,undeva e un alt inceput....ceea ce e durere pt noi ca oameni.....poate fi eliberare pentru suflet....si atunci haideti sa privim moartea ca metamorfoza unui flutur....
Sondaj
Subiect: MOARTE (Citit de 41465 ori)
