Întrebarea pusă de Semiramis, la începutul acestui topic, e clară şi concisă: „Ţi-e teamă de moarte?”
Răspund la fel de clar şi concis: NU!
Din necunoscut venim, şi-n necunoscut ne întoarcem. Cum nu ne e frică de necunoscut când „venim”, la fel n-ar trebui să ne fie frică de necunoscut nici când „plecăm”, pentru că în naşterea şi moartea-ne proprie nu există memorie (proprie), aşadar nici amintiri, nici prieteni, absolut nimic – care să ne facă probleme.
Cum animalele nu-şi pun asemenea probleme, tot aşa, nici omul n-ar trebui să-şi facă griji. Numai că noi, oamenii, care suferim de un egoism inegalabil, am inventat raiul, iadul şi toate celelalte, numai şi numai pentru că nu acceptăm ideea absolut reală că murim definitiv şi irevocabil…
Colega SIC, de deasupra, e o emotivă, atâta tot. Or, emotivii, asemenea ei, îşi pun tot felul de probleme, pe care, de-a lungul vremii, le-au exploatat unii… „deştepţi”, ca să ne domine prin a ne impune religia cu sfinţii şi sfinţişorii ei, până la a-l aşeza pe un tron imaginar, al celei mai „înalte înălţimi” (care e un pleonasm!) pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, apoi pe Născătoarea şi aşa mai departe, numai pentru că, de-a lungul vremurilor, s-a ajuns la situaţia paradoxală în care religia a confiscat principalele fenomene naturale ale omului - „venirea” şi „plecărea” lui, adică naşterea şi moartea, iar mai apoi şi pe cele intermediare – naşterea copiilor (inventând aşa-zisul necesar botez, spovedania), căsătoria etc., spre a ni le înapoia, pasămite, „sfinţite”, adică adăugându-le teama de sus-puşii menţionaţi, existenţi… în „cer” (care cer?), cu anatema cum că dacă nu-i vom evoca, în rugăciuni preaplecate şi cu dăruiri materiale către „locaşele sfinte”, vom fi trimişi în iad, unde vom arde veşnic. Să fim serioşi!
Mie, unul, nu-mi pasă de arderea cu pricina, pentru că nu cred în asemenea basme, de înfricoşat… copiii. Dixit!
PS. Se scrie (şi se citeşte) "Sit transit gloria mundi", aşadar nu SIC... SIC e o parte din titlul lucrării oculte a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, numită de el "SIC COGITO" (Traducerea: "Astfel gândim")...